Despre Valencia, ce nu îți spun ghidurile turistice

Dacă vii în Valencia pentru istoria ei sau ai alte obiective concrete, înseamnă că ai deja niște informații despre oraș. Dar dacă vii doar pentru că ai auzit că e frumoasă sau că îți place Spania, e posibil să fii surprins de unele lucruri. M-am decis să îți spun eu despre Valencia ce ghidurile de călătorii nu îți spun.

Valencia diferită

Valencia, al treilea oraș ca mărime din Spania, este total diferită de Madrid sau Barcelona. Nu te aștepta să găsești aici clădiri înalte, cartiere luxoase în stilul celor două din marile metropole. Valencia este ca living-ul unei case. O încăpere cu atmosferă relaxantă, are locuri unde să stai comod, obiecte noi și vechi adunate-n timp ….. Valencia nu este o metropolă în stilul modern, dar este una în care te simți acasă. Aici nou și vechi trăiesc împreună, uneori chiar zid lângă zid. Un exemplu mai puțin cunoscut: Patiseria Montaner. Unul din pereții ei este ce a mai rămas din zidul orașului de pe vremea musulmanilor, sec. XI.

Orașul tradiției

Despre Valencia e bine să știi că este un oraș al tradiției. Tradiții și obiceiuri încă sunt păstrate, dovadă că cea mai mare sărbătoare a Comunității Valenciene, Las Fallas, a devenit patrimoniu universal, inclusă pe lista UNESCO. Las Fallas are loc în fiecare an timp de aproape 20 de zile, între 1-19 martie. Aici există magazine deschise tot timpul anului, specializate în textile pentru rochiile faller-elor și în costumații pentru bărbați. Tot în Valencia, ceremonia Chorpus Christi se celebrează an de an din 1355. Este cea mai veche sărbătoare religioasă a comunității.

Orașul cu spatele la mare

Valencia a crescut și s-a dezvoltat ”cu spatele la mare”, cum spun valencienii. Adică locurile în care pulsează viața, petrecerile nu le vei găsi pe malul mării, ci în interior. Cartierul se cheamă Ruzaffa și este renumit pentru viața lui de noapte (Personal mi se pare cuminte față de a altor orașe. Sunt doar baruri care se țin lanț unele de altele). Pe faleza orașului sunt restaurante, dar ele se află înafara plajei. Cum aceasta e lată de 30m, localurile nu sunt atât de aproape de mare.

Valencienii iubesc artificiile și focul

Valencienilor le plac zgomotul și focul. Marchează ceremonii, momentele festive prin pocnitori (sunt înlănțuite într-un șir) sau artificii. Pe durata Las Fallas, în fiecare zi are loc o mascletá în Plaza del Ayuntamiento. Este un spectacol pirotehnic la care se folosesc sute de kg de praf de pușcă. În ultima săptămână a sărbătorii este permisă folosirea unor petarde de mică putere, inclusiv de copii. În această perioadă, seara, în cartiere, ai impresia că ești pe un câmp de luptă.

În martie Valencia petrece și arde

Dacă vii în oraș în timpul Las Fallas, 1-19 martie, nu te caza în centru! Toată luna va fi plină de evenimente și pocnituri, iar în oraș se petrece până noaptea târziu. Riști să nu te odihnești deloc.

Ritmul valencienilor: no pasa nada

Valencienii au ritmul și stilul lor. Nu fac și nici nu țin să fie perfecți. E foarte posibil ca în timp ce ești servit la un rEstaurant, magazin persoana care se ocupă de tine să vorbeacă și cu altcineva. Aici nu vei întâlni atitudine cu punct și virgulă, fără ca asta să implice lipsă de respect. Doar că în general, ei se comportă natural, firesc, fără prea multe formalități. Ce ție s-ar putea să îți pară un capăt de țară, pentru el s-ar putea să nu fie mare lucru. Nu pentru că nu îl interesează, ci pentru că ”no pasa nada!” Adică nu e problemă…. trece….

Frigul din case

Iarna, temperaturile în Valencia sunt de 16⁰, dar din cauza umidității, se resimte mai frig. Cum locuințele nu au încălzire centrală, în interior este foarte frig. Mult mai frig decât îți poți închipui citind acum aceste rânduri. Dacă vii în decembrie-ianuarie, ai asta în vedere.

Valencia în august?

Despre Valencia în august e bine să știi că este foarte călduroasă și aglomerată. Ca probabil orice altă destinație cunoscută în această lună. Dacă vrei să vii la plajă în oraș (Malvarrosa, Cabanyal, Arenal), vei constata că apa nu e tocmai curată. Deși orașul are mai multe plaje, cele apropiate sunt aglomerate. Pe de altă parte, cum majoritatea au restaurante în preajmă, acestea sunt pline de oameni la ora mesei. Asta face ca personalul să fie suprasolicitat și poți avea parte de atitudini … mai puțin primitoare. Dacă chiar vrei plajă și baie în comunitatea valenciană, îți recomand să mergi la plaje din sud. Multe dintre ele se află în mici golfuri, iar apa este curată.

Pe de altă parte, august este luna când majoritatea valencienilor își ia concediu. Vei avea surpriza ca multe localuri să fie închise.

Gălăgia din stradă

În perioada verii și mai ales în vârful sezonului, valencienii stau până târziu afară și petrec timp în stradă. E valabil în special pentru tineri. Chiar dacă nu locuiești în centru, e posibil să ai nopți când nu poți adormi din cauza râsetelor și vocilor care povestesc afară cât să audă tot cartierul. Nu te enerva, cum ți-am spus, oamenii iubesc zgomotul așa că nu vor fi deranjați. Încearcă să te înarmezi cu răbdare, specificul locului este altul decât cel de la tine de acasă.

Un oraș curat cu excepții

Despre Valencia, cât de curată e, nu am văzut să se vorbească. Poate tocmai pentru că atinge un nivel civilizat de curățenie. Și asta se întâmplă chiar cu prilejul evenimentelor importante din oraș. De Las Fallas, în ultima noapte, când se incendiază monumentele (peste 400) nu vei găsi dimineața străzi blocate pentru că încă nu s-a strâns cenușa. Am fost surprinsă de cât de repede acționează cei de la salibritate! Dar în cartiere, oricând în timpul anului, să nu te mire dacă vei vedea și ….. rahați de câine! Majoritatea celor care au câini, strâng după ce patrupedele își fac nevoile. Sunt însă unii care nu. Peste tot sunt oameni și oameni, nu fi revoltat, Valencia nu este un oraș perfect!

Orașul fiestelor

Valencia este un oraș al petrecerii și festivităților. La fiecare sfârșit de săptămână se întâmplă ceva n oraș, de obicei au loc mai multe evenimente în același timp. Cu excepția lui august, fiecare lună a anului e caracterizată printr-o sărbătoare sau ceremonie.

Metropolă cu râu în care se aleargă

Valencia este străbătută de un râu care …. nu curge. Râul Turia care trecea prin oraș dintr-un capăt la altul, a devastat orașul în 1957. Bilanțul de 81 de vieți, 5800 de case distruse și imense pagube materiale. a determinat guvernul spaniol să elboreze și adopte un plan. Planul Sud a avut ca obiectiv redirecționarea spre sud a râului și crearea unui pasaj. Cetățenii s-au opus, așa că decizia finală a fost ca albia râului să fie transformată într-un parc. Grădinile Turia de azi. Este lung de 11 km, are 220 ha și în el se fac diverse activități sportive. Dacă îi auzi pe localnici spunând ”Mă duc să alerg în râu!”, să știi că nu vorbesc aiurea, ci chiar realist.

În loc de concluzii

Sunt sigură că ce ți-am spus despre Valencia, nu te vor reține în a trăi experiența personal. Îți vor fi însă de folos pentru așteptările cu care vii și-n a alege ce ți se potrivește.

Pentru o vacanță reușită e de preferat să privești locul și oamenii săi cu dorința de-a afla, de-a simți și curiozitate! Dacă vii pregătit ca lumea să fie pe măsura ta și a celei de acasă, e posibil să spui: ”orașul ăsta nu e chiar ce m-am așteptat!”

Să ne-auzim cu bine și vedem aici!

La crida (III). Deschiderea oficială religioasă

Adrenalina și emoțiile de la festivitatea La crida, deschiderea oficială, le-am consumat făcându-mi loc prin mulțime. Nu pot aprecia numărul celor prezenți, dar n-aș greși spunând ”câtă frunză, câtă iarbă.” Lumea mișcându-se părea un val care inunda încet. Ce a fost dificil, să o străbat în contra sens, am înțeles apoi că fusese doar un moft.

După ce am părăsit bulevardul și am intrat pe strada Serranos, am dat de greu ….. la propriu …. Primul pas făcut nu a avut ca efect înaintarea, ci strivirea nasului în spatele celui din față. Oamenii formau o masă compactă, veselă, mai degrabă preocupată de distrat decât să se deplaseze.

Să mă adaptez ritmului ar fi însemnat să pierd cel de-al doilea moment important al serii: intrarea fallerelor în biserică.

Este manifestarea care încheie actul La crida.

La crida, ceremonia religioasă

Dacă festivitatea de la Turnurile Serranos marchează inaugurarea oficială laică a Las Fallas,  ceremonia care are loc imediat după, reprezintă deschiderea oficială religioasă. Ca în fiecare an are loc în Biserica Virgen de los Desamparados (Fecioara celor Defavorizați), aflată la distanță de mers pe jos. Ca să nu o pierd, a trebuit să îmi croiesc drum și să înaintez în forță spre obiectiv.

Am ajuns la timp, găsind un loc chiar în primul rând de bănci. M-am lăsat și eu dusă de neliniștea ce i-a cuprins pe cei prezenți, așteptând fallerelor. Erau pe drum, de unde venisem și eu, dar protejate de pază.

Ele sunt un fel de regine ale sărbătorii, însă nu sunt alese pe criterii de frumusețe, ci de comportament civic, implicare socială. Pentru ele este o onoare rolul pe care îl au, iar el nu se termină odată cu sărbătoarea, ci abia anul următor când sunt alese alte fallere.

Primele care au intrat au fost cele mici (falleras infántiles) urmate de fallerele adulte (falleras mayores) însoțite de falleri și oficiali. Virgen de los Desamparados este patroana orașului Valencia. Cu prilejul unor evenimente importante din oraș i se aduc ofrande.

Acum fiecare falleră a venit în fața preotului cu buchetul și îl oferea după ce săruta florile.

Am privit în jur și am văzut chipuri pline de bucurie și satisfacție. Bărbați, femei, clerici și chiar și oficiali. Cred că pentru câteva minute, întreaga atmosferă din biserică a fost încărcată de emoție. A urmat o slujbă scurtă, când biserica s-a umplut de sunetele orgii și vocile celor prezenți, apoi momentele de fotografii oficiale: tot grupul, doar fallera mayor și fallera infántil.

Valoarea tradiției

La semnul unor falleri însoțitori ai grupului, fetele s-au pus în mișcare și încolonate, au ieșit din biserică. Noi, cei dinăuntru, am știut când primele au ieșit: de afară a venit o explozie de urale.

La crida nu iau parte pentru prima dată. Însă de fiecare dată sunt impresionată de valoarea pe care-o dau valencianii tradiției. Dedicația și respectul pentru ea au fost atât de rafinate de-a lungul timpului, încât transformat Las Fallas dintr-o  sărbătoare locală în cea mai mare a comunității și bun al patrimoniului internațional!

La crida (II). Deschiderea oficială laică

Mi s-a întâmplat de multe ori ca abia când m-am depărtat de oameni sau situații să le văd nuanțe mai profunde. Așa a fost și duminică, 24 februarie, când am luat parte la evenimentul La crida. Deși denumirea este la singular, evenimentul este compus din mai multe manifestări, toate în aceeași zi. Despre prima, Deșteptarea, poți citi aici. În ultima parte am participat la deschiderea oficială laică și bisericească.

Introducere în …. atmosferă

Am ajuns la fața locului, Torres de Serranos (Turnurile Serrano), nu cu mult înainte de ora 20.00, anunțată pentru începerea festivității. Urma să aibă loc ce-a de-a doua parte a actului La crida, adică deschiderea oficială a sărbătorii Las Fallas.

Atmosfera de petrecere am găsit-o la câteva străzi distanță unde o fanfară cânta ritmuri disco. Pe măsură ce mă apropiam, muzica se era tot mai tare, luminile dansau spre cer, mulțimea deveneau compactă. Atât de multă lume că în unele locuri nu puteai nici un ac să strecori între două persoane. Locul era sufocat, dar din toate direcțiile tot mai veneau oameni…… Cu fanfare, se cânta și dansa.

Am încercat să îmi găsesc un loc în fața turnurilor, dar a fost imposibil: zona era împărțită în petrecăreți care se mișcau frecându-se unii de alții și cei și care stăteau ca și când erau sudați.

Pe Ponte del Serranos era impossibil de ajuns! Ca și La crida de anul trecut, oamenii veniseră cu 2-3 ore înainte. Este vederea cea mai bună, cu ambele turnuri în față. În timpul evenimentului se fac proiecții cu laser pe ele. Într-o cursă contra cronometru, m-am întors și am trecut Ponte de la Trinitat în fugă. Trece peste Parcul Turia, deci are o lungime considerabilă. Am ajuns pe strada Sant Pius V, paralelă cu cea a turnurilor. Cu trei sferturi de oră înainte de deschidere, am reușit să găsesc un loc cu vizibilitate bună. După ce m-am oprit, am privit în jur: oamenii nu mai veneau în valuri, practic inundau zona.

Până la ora anunțată de deschidere, muzica a făcut atmosfera. Sub săgețile laserelor colorate, pe ritmuri moderne, Turnurile Serranos păreau că dansează și ele. Atmosfera a fost încinsă, nu era nevoie să bei alcool sau fumezi iarbă ca să te simți bine! Spun asta eu, aflată la distanță de peste 1 km față de turnuri.

Când lucrurile se însuflețesc

Greu de descris atmosfera de La crida ….. muzică, lumini, lume cât să ne putem mișca de pe un picior pe altul.

Impresionantă a fost povestea redată pe Turnurile Serranos cu lasere, când au părut o inimă ce pulsează! Mi-a confirmat teoria că toate lucrurile prind viață! Dar pentru asta trebuie ca oamenii din jur să creadă-n ele și să le iubească.

Mulțimea aceea incredibil de mare adunată pentru deschiderea oficială mi-a dat un sentiment cu care cochetasem în trecut doar o dată, vag, în țară fiind: de mândrie a apartenenței la o comunitate. Când muzica disco se oprea intenționat în timpul unui hit, vocea imensă a mulțimii se ridica în aer umplând pauza,. Când oficialitățile au vorbit sau când imnul Valenciei a răsunat din turnuri, s-a lăsat o liniște ne-ntreruptă. Când spectacolul de artificii și lasere s-a încheiat, aplauzele au izbucnit într-o explozie. În același timă cu senzația de piele de găină, m-a cuprins o emoție puternică! Am simțit din nou ce-seamnă puterea oamenilor când sunt împreună!

Înregistrarea de mai jos este spectacolul integral cu lasere și artificii de La crida, Valencia, 2019.

Pentru plăcerea voastră, cu bucurie!

 

La crida (I). Deșteptarea

Las Fallas, cea mai mare sărbătoare a comunității valenciene, transformă în luna martie străzile orașului într-un muzeu de artă stradală. La Crida, actul care deschide oficial această sărbătoare are loc în ultima duminică din februarie a fiecărui an.

Tre-ziii-rea!

La crida cuprinde mai multe manifestări importante, toate având loc în acea zi. Prima este La Despertá. Trezirea sau chemarea. Începe la 7.30 și are un specific unic: oamenii merg pe un traseu stabilit, aruncând cu petarde de mică putere în caldarâm.

Au dreptul să participe cetățeni spanioli majori. Cutiile cu petarde sunt distribuite într-un singur loc și doar cu câteva minute înaintea acțiunii. Scopul actului este trezirea locuitorilor Valenciei și chemarea lor la sărbătoarea care va începe, Las Fallas.

Joaca de-a războiul

Sutele de petarde umplu atmosfera de fum și zgomot în doar câteva secunde. Pe măsură ce se înaintează pe străzi, aerul devine irespirabil, motiv pentru care majoritatea participanților au gura acoperită, iar zgomotul asurzitor. Cine nu știe nimic despre semnificația acțiunii și vede înregistrări video, are impresia că este război.

Realitatea însă este cu totul alta, nicidecum una dură! În pofida rezultatului agresiv, auditiv și olfactiv, oamenii care iau parte La crida sunt se distrează făcând lucruri care în mod obișnuit nu le sunt permise. Mai mult, actul în sine are și efect terapeutic, cel de a descărca energii negative, stres, acumulări, dar cu siguranță nu acesta este motivul care îi aduce laolaltă pe participanți. Chemarea este primul act care anunță marea sărbătoare, Las Fallas.

Am observat cu plăcere că participanții au vârste diferite, nu-s doar tinerii. Un domn trecut sigur de 55 ani, văzându-mă că fac poză turnului Bisericii Catalina, m-a bătut pe umăr și mi-a oferit locul său. Fiind chiar pe mijlocul străzii, vederea era mult mai bună. I-am mulțumit și apoi l-am urmărit puțin. Era cu partenera, și ea o persoană trecută de 50 ani, se distrau de minune. Aruncau cu petarde în caldarâm în gesturi copilărești, unul la picioarele celuilalt, râzând.

Final cu specific valencian

Finalul traseului este în Plaza del Ayuntamiento, Piața Primăriei. Conform tradiției valenciene, că orice eveniment important din viața cuiva se marchează și printr-o bubuitură, acțiunea este încununată de o mascletá.

Am participat de-a lungul timpului la multe astfel de spectacole pirotehnice, în același loc, dar cea de ieri a fost cu adevărat specială: artificii, culoare și în final, ”cutremurul” atât de intens, încât pe noi, cei aflați la 80 m distanță, ne-a forțat să ne deschidem gurile ca să nu ne pocnească timpanele. Senzațional!!

Am înregistrat integral spectacolul pirotehnic și îl puteți vedea în înregistrarea de mai jos:

Ca și când n-a fost nimic

După ce bubuiturile și focul au încetat, forțele de ordine au permis mulțimii împărțită în toate colțurile pieței, să se amestece. Oamenii au curs ca o energie înspre balconul primăriei unde erau fallerele și oficialitățile. Unii dintre ei au cunoștințe, prietene sau rude fallere și asta este o mare mândrie.

Efortul depus a fost răsplătit printr-un mic dejun gratuit, oferit de primărie.

Prima manifestare din actul La crida luase sfârșit.

Când am plecat, atmosfera din piață era de bucurie și satisfacție a datoriei împlinite. Pentru cineva dinafara locurilor, este greu de asociat un astfel de sentiment cu o acțiune plină de zgomot și fum. Dar ea anunță începutul unei mari sărbători, care de-a lungul timpului, prin semnificațiile și obiceiurile sale, a unit comunitatea.

În drumul de întoarcere, am trecut și prin locul în care a început acțiunea. Strada care cu o oră în urmă era doar fum, rumeguș, pungi, cutii de carton și resturi de petarde, acum se-mprospătase. Trotuarele și drumul luceau sub apa proaspătă și neuscată, pregătite pentru o nouă zi, ca și când Deșteptarea fusese doar un vis.

În seara aceleiași zile a avut loc La crida partea a doua: deschiderea oficială laică și cea religioasă.