Povestea ficușilor monumentali din Grădinile Parterre și Glorieta

Valencia este un oraș al giganților, oricât de fantastic ar suna asta. Doar că giganții pe care-i găsești aici sunt pașnici și …. utili mai ales turistului: dau umbră. Excepția o reprezintă gigantul de la malul Mediteranei.  Nu știu dacă el va rămâne permanent, dar e interesant de aflat despre ce e vorba.

Giganții cei verzi ai Valenciei sunt, de fapt, niște ficuși monumentali, aflați în diferite locuri ale orașului.

Ficusul din Grădina Parterre

Cel mai impresionant dintre ei este ficusul din Grădina Parterre. Este un imens arbore banyan veșnic verde, din familia Moraceae, originar de pe coasta de est a Australiei. Exemplare din specia lui se mai găsesc și în ale locuri din oraș, dar acesta este cu adevărat …. gigantic.

Perimetrul trunchiului măsoară 12,95 m, înălțimea 22,70 m, iar coroana sa are un diametru de 40,3 m.

Existența sa este, însă, o ….. greșeală. În 1852 au fost plantați în Grădina Parterre 47 de magnolii și 2 arbori araucari (unul dintre ei îl găsești și azi lângă statuia lui Jaume I). Grădinarii nu au știut că în loc să planteze o magnolie din specia grandiflora, au plantat un ficus monumental.

În cei peste 150 de ani câți are, a trecut și a văzut multe. Dar, cel mai important, a rezistat marii inundații a râului Turia din 1957, care a devastat orașul. În urma catastrofei, cursul râului a fost deviat, iar în albia lui a fost creat, mai târziu, Parcul Turia.

Potrivit unui raport făcut acum câțiva ani, ficusul din Grădina Parterre are o valoare estimată la aproximativ 380.000 de euro. Valoarea sa sentimentală cu siguranță este mult mai mare, pentru că este unul dintre cele mai fotografiate locuri ale Valenciei.

Ficusul se află în prezent în spatele unui punct de alimentare cu benzină Repsol. Consiliul Municipal a început în 2014 să negocieze cu compania care administrează benzinaria mutarea punctului. Pericolul vine din faptul că rădăcinile arborelui s-au întins atât de mult și sunt atât de puternice, încât au rupt o parte din gardul de ciment și pot rupe și rezervoarele cu benzină.

În cele din urmă, în 2020, Repsol a demontat stația de benzină Parterre. Instalația ei, nefuncțională, mai poate fi văzută și azi sub coroana ficusului.

În 1915, a fost obiect de studiu pentru studenții Școlii de Ingineri Agricoli din Madrid. Ei au făcut o călătorie de stagiu pentru a cunoaște diferite puncte de interes din geografia valenciană.

Să nu vă închipuiți însă, că ficusul din Grădina Parterre este singurul arbore gigant din Valencia!

Despre cum ajungi la Grădina Parterre poți afla citind articolul dedicat.

* * *

Dacă vrei să fii la curent cu ce se mai întâmplă în Valencia sau să vezi diverse lucruri din oraș, urmărește-mă pe Facebook.

* * *

Ficușii din Grădina Glorieta

Chiar peste drum de Grădina Parterre se află Grădina Glorieta, care găzduiește trei ficuși uriași.

Trunchiul fiecăruia măsoară 1,30 m în diametru, au înălțimi cuprinse între 25 și 28 m, iar dimensiunea coroanelor variază de la 27 m la 38 m.

Cel care se află chiar vizavi de benzinărie a fost plantat în 1855 și este tot …. o greșeală. Grădinarii au plantat magnolii.

Vârstele celorlalți doi din Grădina Glorieta sunt mai recente, dar un cu mult. Despre Grădina Glorieta poți citi aici.

Cele două grădini sunt așezate ca într-o oglindă, față în față. Se află în centrul vechi al Valenciei, unde sunt majoritatea obeictivelor turistice, așa că sigur vei trece pe lângă ele. Locația exactă a fiecăreia o găsești în articolele dedicate fiecăreia și marcate în acest articol.

Dacă ai timp să te plimbi prin Valencia, vei mai descoperi ficuși uriași. Unii dintre ei se află pe bulevarde principale (cei de pe Gran Via Marqués del Turia) sau în locuri importante (cel din curtea sediului parlamentului, Les Corts), care are 22m înălțime.

Alți ficuși giganți în Valencia

Acești arbori monumentali îi mai poți găsi la Turnurile Serranos, Gran Vía Marqués del Turia, Alameda, grădina Ayora și Spitalul Fé, dar și pe strada Morella și în cartierul Carmen (în spatele Mesón de Morella și Palau de Raga).

Despre cum ajungi la Grădina Glorieta poți afla citind articolul dedicat.

În înregistrarea de mai jos, este un ficus imens, aflat într-un cartier al Valenciei, ascuns de ochii turiștilor.

 

* * *

Despre ce poți face în Valencia, am scris aici, iar dacă vii cu copii, s-ar putea să te interseze articolul de aici.

Iubitorilor de artă le recomand acest articol, iar celor de arhitectură modernă, pe acesta.

Dacă vrei să afli de câți bani ai nevoie pentru o vacanță în acest oraș, îți recoman articolul Cât costă o vacanță în Valencia.

* * *

Dacă vrei să fii la curent cu ce se mai întâmplă în Valencia sau să vezi diverse lucruri din oraș, urmărește-mă pe Facebook.

* * *

Valenciana.ro este rezultatul exclusiv al muncii autorului. Site-ul este finanţat doar de acesta și de donațiile cititorilorSusține Valenciana, răsplătește efortul autorului și informațiile furnizate, aici

* * *

Surse de informare: Valenciabonita.es, Valenciasecreta.com

Fotografiile articolului aparțin autorului acestuia.

Valencia la pas: Grădina Monforte

Grădina Monforte este un refugiu de vegetație și liniște în plin centrul Valenciei, dar un loc mai puțin cunoscut turiștilor.

Că te plimbi sau citești o carte, că vei sta pur și simplu pe o bancă, timpul petrecut aici va fi o bună investiție în ….. starea ta. Recunosc că sunt îndrăgostită de această grădină, dar când o vei vizita, te vei convinge că nu am exagerat.

Recomand să fie vizitată la sfârșit de primăvară-început de vară, când arborii, arbuștii și plantele au flori. Dar oricând ești în Valencia, nu vei regreta vizita, cu atât mai  mult cu cât este gratuită.

Haide să vedem ce o face atât de specială…..

Scurtă istorie

La origini, Grădina Monforte era una dintre livezile existente în zona din afara orașului Valencia, mai exact cea aparținând lui Don José Vich, Barón de Llaurí.

A fost vândută în 1849 lui Don Juan Bautista Romero, marchizul de San Juan, care a plătit pentru ea 80.000 de reali. Cu această ocazie a devenit cunoscută sub numele de Huerto de Romero, câmpul lui Romero. Marchizul de San Juan a construit aici un conac pentru odihnă pe care l-a folosit ca o casă pentru recreere.

Acesta l-a însărcinat pe arhitectul valencian Don Monleón Estellés, autorul Plaza de Toros, corida, din Valencia, să construiască grădina de azi.

În 1872, când marchizul a murit, grădina a trecut la soția sa, care a lăsat-o în moștenire uneia dintre nepoatele sale. Căsătoria acesteia cu Don Joaquín Monforte Parrés, a făcut ca de atunci să se numească Jardin de Monforte.

În 1941 a fost declarată ”Grădina artistică națională”, rămânând sub protecția statului. Ulterior, în 1970, a devenit proprietatea municipalității. A fost deschisă publicului în 1973, după restaurarea Palatului și amenajarea spațiilor verzi.

Despre această grădină s-a spus că ”singura grădină istorico-artistică din secolul al XIX-lea care rămâne în orașul Valencia”.

Grădina Monforte – prezentare

Grădină în stil neoclasic care se întinde pe o suprafață de 12.000 mp.

Are 33 de statui de marmură, iazuri și fântâni, vaze ornamentale, figuri elaborate de plante, garduri vii și zone de flori, magnolii, lauri, ginkgo biloba, trandafiri și boganvilia.

Grădina poate fi structurată în trei părți: pavilionul sau conacul, două mici grădini private (la vremea construirii lor), care flanchează clădirea și grădina propriu-zisă, care ocupă cea mai mare suprafață a terenului.

Pavilionul și grădina din față

Pavilionul de recreere este o clădire simplă de la sfârșitul sec. XIX, în stil francez și rococo, cu două etaje și o terasă.

El nu este deschis vizitelor. În prezent este utilizat pentru celebrarea nunților civile. La fel, grădina este folosită de miri pentru fotografii.

Prima dintre cele două grădini mici care se învecinează cu pavilionul, se află în fața accestuia. Se numește ”Glorieta de los Arcos”, are o fântână mică în centru, îngeri statui din care curge apă și flori.

Grădina cu lei

A doua dintre grădinile mici, este situată de cealaltă parte a casei. Intrarea este marcată de un portal simplu, încadrat de două sculpturi – lei, similare cu cele disponibile Congresului Deputaților din Madrid.

Leii sunt din piatră albă din Colmenar (Madrid) și au fost realizați în în jurul anului 1850 pentru Congresul Deputaților din Madrid. În final s-a considerat că erau prea mici comparativ cu clădirea Congresului, așa că Juan Bautista Romero le-a achiziționat de la Madrid și le-a adus la palatul său în Valencia, unde se află de atunci.

După trecerea de portal se întinde grădina. În centrul ei se Fântâna îndrăgostiților ” Dafnis și Chloe”, în a cărei apă veți găsi și câțiva locatari……

În jurul fântânii sunt patru figuri feminine pe soclu care reprezintă cele patru continente: America cu caimanul, Asia cu o cămilă, Europa cu un cal și Africa cu leul.

În această zonă găsim majoritatea sculpturilor pe care le are Grădina Monforte.  Această parte a grădinii contrastează cu celelalte  zone, deoarece aici este concentrată o vegetație amenajată în stilul francez al grădinilor geometrice. În restul grădinii se remarcă copacii și vegetația puțin mai sălbatică.

* * * 

S-ar putea să te intereseze și articolul Ce să vizitezi în Valencia în patru zile, bine, fie și în cinci.

* * * 

Grădina cea mare

În grădina propriu-zisă vei găsi: Fântâna portocalilor, înconjurată de portocali (un mic refugiu de umbră în zilele călduroase), grădina de trandafiri, tunelul de bouganvillea (o boltă vegetală formată dintr-o structură metalică pe care se sprijină o rețea de bougainvillea spectaculoase), un mic munte deasupra unei cascade la fel de mici și a unui iaz cu pești și broaște.

În foto fântâna portocalilor și tunelul de bouganvilla. Poza este de la sfârșitul lunii iunie, când deja nu mai avea flori.

Așa numitul munte provine din amenajarea unei vechi cisterne care furniza apa pentru toate fântânile ornamentale din grădină. El a fost construit pentru a da presiune apei și a fost creat punctul de vedere.

O curiozitate: cine stă în vârful muntelui, în centru, își poate auzi propriul ecou.

Tot aici se află și un iaz în suprafață de 20mp, arbore ginko biloba, dafin, fântâni mai mici, statui, arbuști și flori.

Întreg spațiul este amenajat cu bănci.

În loc de încheiere

Dacă crezi că ți-am descris Grădina Monforte atât de mult că nici nu mai trebuie să o vezi, te înșeli! Vizitarea ei după ce ai fost în oraș, va fi ca o mică pauză din realitate.

E de preferat să vizitezi grădina primăvara, când totul este în floare, dar dacă nu ajungi atunci, oferta ei de relaxare e oricând binevenită. Mai ales în zilele călduroase de vară.

Și nu în ultimul rând, fii sigur că ai suficientă memorie în camera foto. La tunelul de bouganvilla vei avea nevoie.

Informații utile

Tel: +34 963 525 478

Adresă: Plaza Legion Española, s/n 46010, Valencia, Zona: Paseo de Alamenda și Av. Blasco Ibañez

  • Pe google map o găsești aici.

Intrare libera.

Program de funcționare: 21 septembrie – 20 martie de la 10:30 la 18:00 și 21 martie – 20 septembrie  de la 10:30 la 20:00.

– Conacul nu este deschis publicului.

Cum ajungi la Grădina Monforte

– Cu autobuzele publice EMT numerele: 12, 80 (stațiile Blasco Blasco Ibañez Par Ciutat Universitaria și Blasco Ibañez General Elío), 30 (stația Blasco Ibañez Central Hospital Clinic), 70, 80 (stația Blasco Ibañez Rectorat), 31, 70, 71, 79, 81 (stația General Elío-Vivers), 6, 11, 16, 26, 70, 94, 95 (stația Albereda Plaza del Real) și 32 (stația Misser Mascó).

  • Despre EMT citește aici. Dacă vrei să afli cum să ajungi dintr-un punct al orașului în altul cu autobuzele publice, verifică aici.

– Cu metroul, liniile 3 și 9 –  Stația Facultats. De la stație este o distanță de mers pe jos de aproximativ 200m.

  • Despre cum să circuli cu Metrovalencia, citește aici. Dacă vrei să afli cum să ajungi dintr-un punct al orașului în altul, verifică aici.

– Cu Valenbisi, cea mai apropiată stația 87 (stația Blasco Ibañez – Doctor Gómez Ferrer (Clínico).

  • Dacă vrei să afli cum poți folosi Valenbisi ca turist, îți recomand acest articol.

* * * 

Despre alte grădini în Valencia poți citi aici, aici și aici.

Ce poți face cu copiii în Valencia afli aici.

Dacă vrei să fii la curent cu ce se mai întâmplă în Valencia sau să vezi diverse lucruri din oraș, urmărește-mă pe Facebook.

* * *

Valenciana.ro este rezultatul exclusiv al muncii autorului. Site-ul este finanţat doar de acesta și de donațiile cititorilorSusține Valenciana, răsplătește efortul autorului și informațiile furnizate, aici* * *

* * *

Surse de informare: Visitvalencia.com, Jardins.valencia.es, Jdiezarnal.com.

Fotografiile articolului aparțin autorului.

Valencia la pas: Jardin del Parterre, Grădina Parterre

Jardin del Parterre, Grădina Parterre este o altă oază de verdeață în inima orașului Valencia, situată în Plaza Pl. Alfonso el Magnánimo.

Grădina s-a născut în 1850 odată cu plantarea arborilor din grădina Palatului Arhiepiscopal din Valencia, mai exact a unei specii foarte rare aduse din India. În ani care au urmat, au fost plantați magnolii, palmierii și araucari.

Dimensiunea și forma de astăzi a grădinii s-a definitivat la sfârșitul sec. al XIX-lea odată cu instalarea statuii ecvestre a regelui Jaume I Cuceritorul.

Mai demult, grădina avea patru chioșcuri circulare, câte unul în fiecare colț. După inundația provocată de râul Turia în 1957, acestea au fost dezmembrate și remontate în alte grădini din Valencia (Grădinile Parcent).

Inundația a deteriorat grădina și a distrus fântânile pe care le avea. Mulți dintre arborii aflați aici au fost distruși, trebuind să fie replantați. Printre copacii care au supraviețuit inundației se remarcă gigantul ficus, aflat în spatele punctului de alimentare cu benzină, Repsol.

Ficusul face parte din categoria arborilor monumentali, iar după părerea mea este cel mai mare din Valencia.

Coroana lui are 40m diametru, trunchiul 12m și a fost plantat acum 169 de ani.

Când mergi în centrul vechi, nu uita să îi faci o vizită, te va impresiona!

Fântâna și statuia din Jardin del Parterre

În Grădina Parterre se află și o fântână de marmură, în stil baroc. Ea îl reprezintă pe zeul mării, Neptun, cu tridentul în mână.

Statuia  provine dintr-o livadă dispărută, unde era amplasată într-o nișă deschisă în perete. Inițial a fost montat în Jardin de la Glorieta, Grădina Glorieta, în 1818, pentru ca în 1960 să fie mutată aici.

În centrul grădinii se află sculptura ecvestră a regelui Jaume I Cuceritorul. Sculptura îl reprezintă pe regele Jaime I într-un costum de războinic montat pe calul său într-un ritm și în atitudinea de a conduce trupele în cucerirea lor către orașul Valencia.

Jaume I Cuceritorul a eliberat orașul Valencia de sub ocupația arabă (1238) și a fondat regatul Valenciei.

Ideea statuii îi aparține directorului ziarului Las Provincias. În 1876 ea a fost aprobată de consiliul local cu condiția să fie realizată prin subscripție publică.

În 1878, banii necesari pentru proiect nu fuseseră încă adunați. Realizarea statuii a generat multe discuții, motiv pentru care până la finalizarea sa au trecut 15 ani.

Statuia a fost inaugurată în iulie 1891. Piedestalul are 7m înălțime, iar pentru rege și calul său s-au folosit cincisprezece tone de bronz. 

Mergând în afara grădinii, vei constata că gardul din piatră pare a fi o bancă, separată din loc în loc de brațe de metal. Asta se datorează faptului că el a fost suport pentru băncile din Grădina Glorieta, cu care se învecinează. Au fost montate ca și gard al Parterre în 1901.

De Ziua Comunității Valencia, pe 9 octombrie, are loc o ceremonie solemnă și tradițională, în care steagul comunității este preluat din primărie și adus la statuia lui Jaume I. Cu această ocazie, se cântă imnul comunității și se depun coroane de flori de asociații militare.

Este o ceremonie aparte, la care îți recomand să asiști măcar pentru câteva minute.

În filmare, câteva minute din ceremonia din 2018.

În serile de vară, grădinile ”Parterre” este un loc plăcut de relaxare.

Grădina este deschisă 24h din 24h, vizitarea este gratuită.

De unde numele ”Parterre”

Parterre este un stil de amenajare al grădinii caracterizat prin plantarea de paturi de flori, plante perene sau arbuști despărțite prin zone cu pietre și trasarea unor cărări de pietriș, toate dispuse simetric.

Cuvântul ”parterre” provine din franceză și în domeniul floriculturii și al design-ului peisagistic înseamnă ”la sol”, dar cuvântul  mai are și alte semnificații.

Grădina este deschisa spre vizitare 24h din 24h, gratuit.

Cum ajungi la Jardin del Parterre

– Adresa: Plaza Alfonso el Magnánimo

– Cu autobuzele publice EMT numerele: 28, 95  (stația Tetuan), 16, 26 (Porta del Mar-Gloriete) 11, 70, 71 (Stația Porta del Mar-General Palanca),   4, 10, 24, 25 (stația Porta del Mar – Navarro Reverter Impar), 4, 10, 13, 94, 95 (stația Porta del Mar – Navarro Reverter Par), 6, 11, 32, 70, 71, 81 (stația Porta de la Mar – Palau de Justicia), 8, 13 (stația Porta del Mar Plaza), 8, 10, 28, 32, 81 (stația Porta del Mar Colon).

  • Despre EMT citește aici. Dacă vrei să afli cum să ajungi dintr-un punct al orașului în altul cu autobuzele publice, verifică aici.

– Cu metroul, liniile 3, 5 (stația Colon), 5, 7 (stația Alameda). De la fiecare dintre aceste stații este o distanță de mers pe jos de aproximativ 500m.

  • Despre cum să circuli cu Metrovalencia, citește aici. Dacă vrei să afli cum să ajungi dintr-un punct al orașului în altul, verifică aici.

– Cu Valenbisi, cele mai apropiate stații: 9 (Tetuan), 13 (Alfonso el Magnánimo – Nave), 28 (Navarro Reverter – Grabador Esteve).

  • Dacă vrei să afli cum poți folosi Valenbisi ca turist, îți recomand acest articol.

* * * 

Dacă vrei să fii la curent cu ce se mai întâmplă în Valencia sau să vezi diverse lucruri din oraș, urmărește-mă pe Facebook.

* * *

Articole care s-ar putea să te intereseze ca turist în Valencia

– Cât costă o vacanță în Valencia

– Valencia Tourist Card, gratuități și reduceri pentru turiști

Cum ajungi din aeroport în centrul orașului Valencia 

Plaza del Patriarca, o bijuterie culturală, de artă și religioasă a orașului Valencia

– Parcul Natural Albufera, locul unde se vânează apusurile în Valencia

– Despre natura în Valencia poți citi în: Parcul Turia, grădinile din albia râuluiParcul Cabecera, o altă grădină imensă a orașulului ValenciaValencia la pas: Grădina Monforte.

– Despre ficușii monumentali faimoși în Valencia citește aici și aici.

* * *

Surse de informare: www.Jdiezarnal.es, www.viuvalencia.com

Fotografiile articolului aparțin autorului.

Valencia la pas: Jardin de la Glorieta, Grădina Glorieta

Jardin de la Glorieta (Grădina Glorieta), cunoscuta și sub numele de Glorieta, este o mică oază de verdeață în inima orașului Valencia, în cartierul Ciutat vella (Orașul vechi).

Grădina se află în apropierea Plaza Puerta del Mar, locul în care s-a aflat poarte cetății medievale Valencia care ducea la port și Calle Colon, principala arteră comercială. În vecinătatea sa imediată se află Tribunalul Superios de Justiție al Comunității Valencia și Plaza Alfonso el Magnánimo (Grădinile Parterre).

Grădina Glorieta a luat naștere sub guvernarea generalului francez Louis Gabriel Suchet în perioada în care a fost la comanda orașului în timpul războiului de independență.

Francezii au achiziționat în 1812 terenul existent între Mănăstirea Santo Domingo și actualul Palat al Justiției și în acest spațiu au plantat diferite specii de arbori.

De-a lungul timpului, Grădina Glorieta a fost modificată și reamenajată de mai multe ori.

Prima dată în perioada 1826-1844, când a fost construit inclusiv un pavilion de muzică.

Pe 9 octombrie 1844, aici s-a instalat primul felinar cu gaz din Valencia.

În 1852 au fost plantați ficușii monumentali pe care îi putem admira și astăzi. Tot atunci a fost construită aici o cafenea, imitația cafenelelor pariziene, și au fost plantate noi specii de copaci.

Începând cu 1900, în interiorul grădinii a fost instalat un chioșc de ziare, apoi construită o cafenea-restaurant și ulterior un teatru în aer liber.

Jardin de la Glorieta astăzi

În urma modificărilor din 1925, parcul a fost reamenajat în totalitate și are configurația de astăzi.

În prezent, grădina găzduiesc un mic loc de joacă pentru copii, câteva sculpturi și fântâna Triton.

În foto, una dintre sculpturile parcului. În partea stângă, este o rădăcină a ficusului sprijinită și protejată.

Grădina Glorieta este o oază de verdeață în inima orașului Valencia și o sursă binevenită de umbră în zilele călduroase.

Chiar dacă nu vrei să faci un popas, în drumul tău spre obiectivele turistice ale centrului istoric, treci și prin acest parc. Cu siguranță ficușii imenși ale căror coroane nici  pot fi prinse într-o fotografie de la distanță, te vor uimi.

Grădina este deschisă 24h din 24h, vizitarea este gratuită.

* * * Dacă îți place natura sau să te plimbi în grădini, îți recomand și Grădina Monforte, o grădină în stil franțuzesc. Mai multe despre ea poți afla aici.

* * *

Cum ajungi la Jardin de la Glorieta

– Adresa: (Sunt mărginite de) Calle General Palanca, Calle Palacio Justicia, Plaza de la Purta del Mar, Calle General Tovar.

– Cu autobuzele publice EMT numerele: 28, 95  (stația Tetuan), 16, 26 (Porta del Mar-Gloriete) 11, 70, 71 (Stația Porta del Mar-General Palanca),   4, 10, 24, 25 (stația Porta del Mar – Navarro Reverter Impar), 4, 10, 13, 94, 95 (stația Porta del Mar – Navarro Reverter Par), 6, 11, 32, 70, 71, 81 (stația Porta de la Mar – Palau de Justicia), 8, 13 (stația Porta del Mar Plaza), 8, 10, 28, 32, 81 (stația Porta del Mar Colon).

  • Despre EMT citește aici. Dacă vrei să afli cum să ajungi dintr-un punct al orașului în altul cu autobuzele publice, verifică aici.

– Cu metroul, liniile 3, 5 (stația Colon), 5, 7 (stația Alameda). De la fiecare dintre aceste stații este o distanță de mers pe jos de aproximativ 500m.

  • Despre cum să circuli cu Metrovalencia, citește aici. Dacă vrei să afli cum să ajungi dintr-un punct al orașului în altul, verifică aici.

– Cu Valenbisi, cele mai apropiate stații: 9 (Tetuan), 13 (Alfonso el Magnánimo – Nave), 28 (Navarro Reverter – Grabador Esteve).

  • Dacă vrei să afli cum poți folosi Valenbisi ca turist, îți recomand acest articol.

* * *

Articole care s-ar putea să te intereseze:

Ce să vizitezi în Valencia în patru zile, bine, fie și în cinci.

– Ce poți face patru zile cu copiii în Valencia

– Port Saplaya, mica Veneție a orașului Valencia.

– Parcul Turia, grădinile din albia râului. Lung de 9 km, Parcul Turia este cel mai mare din Spania.

– Plaza Patriarca, o bijuterie de artă, culturală și religioasă a orașului Valencia.

* * * 

Dacă vrei să fii la curent cu ce se mai întâmplă în Valencia sau să vezi diverse lucruri din oraș, urmărește-mă pe Facebook.

* * *

Valenciana.ro este rezultatul exclusiv al muncii autorului. Site-ul este finanţat doar de acesta și de donațiile cititorilorSusține Valenciana, răsplătește efortul autorului și informațiile furnizate, aici* * *

* * *

Surse de informare: www.Jdiezarnal.es, www.viuvalencia.com

Fotografiile articolului aparțin autorului.

Parcul Cabecera, o altă grădină imensă a orașulului Valencia

Parcul Cabecera este o altă grădină imensă verde a orașului Valencia.

Se întinde pe o suprafață de 300.000 mp, în cartierul Campanar, în partea de nord-vest a municipalității.

În a doua jumătate a secolului al XX-lea, cursul râului Turia, care deja inundase Valencia de mai multe ori, a fost deviat, iar în albia uscată a albiei au fost construite grădini, zone de recreere cu facilități sportive în aer liber. Cea mai mare și cunoscută dintre ele este Parcul Turia.

În capul vechii albii a râului Turia, la intrarea în Valencia, a fost creat Parcul Cabecera.

De aici vine și numele său: cuvântul ”cabecera”, care în spaniolă denumește zona patului folosită pentru a pune capul, dar și rama care limitează patul în același loc.

Parcul recreează peisajul original al râului, inclusiv vegetația, fiind ca o centură verde în continuarea Grădinii Turia.

Haide să vedem de ce îl recomand să îl incluzi pe lista obiectivelor turistice din Valencia, dar și a locurilor de relaxare.

Scurtă descriere

Inaugurat în iulie 2004, Parcul Cabecera este creat în jurul unui lac artificial.

Parcul Cabecera este împărțit în patru zone: El Bosque de la Ribera, Platforma Mirador, Bioparc și Parcul de distracții.

– Bosque de la Ribera urmează un traseu pe malul stâng al râului Turia. Traseul traversează o zonă împădurită, în care sunt amenajate locuri de joacă pentru copii și piste pentru ciclism.

Platforma Mirador, situată pe deal, este singura zonă înălțată a Parcului Cabecera. Înalt de 15 metri, acesta oferă o vedere asupra împrejurimilor. Aici este și unul din punctele orașului unde se poate admira un apus de soare.

Un amfiteatru, construit pe unul dintre versanții dealului, găzduiește diverse reprezentări culturale.

În imediata apropiere, pe malul lacului a fost amenajat și un mic debarcader, de unde se pot închiria bărci cu pedale, și o cafenea.

În foto, partea dreaptă, pontonul cu  bărcile de închiriat. În dreptul lui se află cafeneaua.

Și bărcile de închiriat….

Bioparc este partea cea mai cunoscută a parcului Cabecera. Bioparc este un parc zoologic de nouă generație, în suprafață de 100.000 mp, care găzduiește mai mult de 800 de animale din peste 120 de specii. Este conceput astfel încât vizitatorul să aibă impresia că intră în habitatul natural al animalelelor. Designul său special ascunde barierele vizuale dintre public și viețuitoarele sălbatice.

În foto, puntea care separă Bioparc de zona cu lac a Parcului Cabecera.

– Parcul de distracții este alcătuit din locuri de joacă, instalații fixe, pentru copii. Se întinde pe o suprafață verde extinsă.

Trasee disponibile 

  • Poteca La Ribera: 1.375 metri. Timp aproximativ: 20 de minute.
  • Traseul Molí del Sol: 1.758 metri. Timp aproximativ: 30 de minute. Clădirea este ultima moară hidraulică din zonă, construită la sfârșitul sec. XX. Nu are valoare arhitecturală, ci doar istorică.
  • Turul Dealului: 782 metri. Timp aproximativ: 15 minute.

O plimbare în Parcul Cabecera este binevenită în orice anotimp. Îl recomand mai ales pe timpul verii, când pajiștile sale întinse oferă locuri de relaxare, dar și umbră din belșug.

Un punct de atracție mai ales pentru copii sunt rațele și peștii lacului, care sunt dornici de mâncare tot timpul. La cafeneaua de pe malul lacului poți bea o cafea, servi o gustare și admira perisajul. Important este să nu îți faci iluzii în privința servirii, serviciile nu sunt tocmai de calitate.

Dacă vii pe bicicletă, atunci drumul în sine este o relaxare, pentru că pista de biciclete din Parcul Turia te aduce chiar aici.

În foto, rațe și pești din lac atrași la mal de copii cu mâncare.

Aviz: Nu hrăniți rațele decât cu iarbă! Pâinea nu le face bine!

Informații generale despre Parcul Cabecera

– Accesul este gratuit.

– Programul: Deschis 24h.

– Adresa: Avenida Pío Baroja, 46015, Valencia.

– Se poate ajunge cu:

  • Autobuzele companiei municipale EMT numerele 95 (stația Manuel de Falla – Hernández Lázaro), 98, 99 (stațiile Pío Baroja – Manuel de Falla, Pío Baroja – Parc de Capçalera).
  • Valenbisi, compania de biciclete a municipalității. Stații apropiate: 245 (Nueve de Octubre – Cieza), 221 (Manuel de Falla – Hernández Lázaro) și 244 (Valle de la Ballestera – Pio Baroja).

Interzis scăldatul.

– Nu este permisă eliberarea animalelor de niciun fel.

* * *

Dacă vrei să afli cum te deplasezi cu autobuzele companiei EMT, îți recomand articolul Transportul public în Valencia. Autobuzele EMT.

Despre cum să folosești bicicleeta Valenbisi, poți afla aici.

* * * 

Dacă vrei să fii la curent cu ce se mai întâmplă în Valencia sau să vezi diverse din oraș, urmărește-mă pe Facebook.

* * *

Valenciana.ro este rezultatul exclusiv al muncii autorului. Site-ul este finanţat doar de acesta și de donațiile cititorilor.

Susține Valenciana, răsplătește efortul autorului și informațiile furnizate, aici!

* * *

Surse: www.lovevalencia.com, jardins.valencia.es.

Fotografiile articolului sunt din arhiva personală a autorului.

Bioparc Valencia – în vizită la animale sălbatice din Africa

Bioparc Valencia este un parc zoologic de nouă generație, conceput astfel încât vizitatorul să aibă impresia că intră în habitatul natural al animalelelor. Are un design special care ascunde barierele vizuale dintre public și viețuitoarele sălbatice.

Bioparc are o suprafață de 100.000 mp și găzduiește mai mult de 800 de animale din peste 120 de specii.

Este specializat în faună africană, iar vizitarea sa presupune trecerea prin savană (pot fi văzute antilope, girafe și rinoceri, lei), pădurea ecuatorială (unde pot fi văzute gorile, cimpanzei și leoparzi), întâlnirea cu elefanții, o experiență în cea mai renumită peșteră din Africa, dar și vizitarea Insulei Madagascar locuită de lemuri (care sunt liberi și îți pot tăia calea. Pe mine m-a întâmpinat nul chiar la intrare).

TripAdvisor a inclus Bioparc Valencia în TOP 10, considerându-l unul din cele mai bune zece parcuri de animale din lume.

În 2019, Bioparc Valencia a fost premiat de PAC AWARDS ca Cel mai bun parc natural din Spania.

Activități specifice în Bioparc Valencia

Pe lângă vizitarea animalelor și participarea la sesiuni de teatru sau proiecții cinema (am scris mai jos), vizitatorii pot lua parte la activități specifice. Ele sunt:

* Observarea hrănirii animalelor

  • Program: se consultă agenda parcului.

Spațiul este limitat și punctual. Activitățile și programele care pot fi modificate. Recomandat a întreba la sosire la birourile de bilete.

* Vizitele Madagascar: Implică plimbări în această zonă liberă de bariere, printre șase specii diferite de lemuri.

  • Program: De la 15:00 până cu o oră înainte de închiderea parcului, în perioada 8 ianuarie – 22 iunie și 15 octombrie – 21 decembrie (datele pot fi modificate).

Facilitățile Bioparc

Vizitatorii pot petrece aici mai mult timp pentru că parcul pune la dispoziție și alte modalități de divertisment. Are sală de cinema, teatru, amfiteatru, inclusiv loc de joacă pentru copii.

În ceea ce privește posibilitățile de luat masa, sunt mai multe variante.

* Sală cinema: capacitate maximă de 90 de persoane. Aici rulează filme documentare, care în general au o durată de 10 minute. Programul poate fi consultat în parc și aici.

* Teatru: capacitate maximă de 45 de persoane.

* Amfiteatru: Capacitate maximă 1.000 de persoane. Aici se organizează spectacole cu păsări și mamifere.

  • Program spectacole:

– Luni până vineri: ora 13:00.

– Sâmbăta și sărbători legale: 14:00 și 16:30.

– Iulie și august, în fiecare zi (cu excepția 27 – 31 august, care are programul zilelor de sâmbăta și al sărbătorilor legale): 14:00 și 16:30.

Activitățile și programele pot fi modificate. Consultă programul activităților la zi, aici.

* Zone de luat masa: mai multe terase, două saloane în restaurantul principal și o cafenea. Prețuri și meniuri pot fi consultate aici.

Informații utile Bioparc

– Adresă: Av. Pío Baroja,3, Valencia

– Contact: Tel/email: +34960660526/info@bioparcvalencia.es

– Cum ajungi:

– Cu autobuzele companiei publice EMT, liniile 98 și 99 (stația Bioparc), 73 și 95 (stația de la podul Nou d’Octubre).

  • Despre serviciile EMT și bilete disponibile, citește aici. Dacă vrei să afli cum să ajungi dintr-un punct al orașului în altul cu autobuzele publice, verifică aici. Îți recomand să te verifici pe site-ul EMT! Începând din vara lui 2020 au loc constant modificări de trafic în oraș și este posibil să nu le fi acoperit pe toate.

– Cu metroul: Liniile 3, 5 și 9, stația Nou d’Octubre, distanță de Bioparc 10 minute de mers pe jos.

  • Despre cum să circuli cu Metrovalencia, citește aici. Dacă vrei să afli cum să ajungi dintr-un punct al orașului în altul, verifică aici.

– Cu bicicleta. Peste drum de intrarea în parc se află stația nr. 244 (Valle de la Ballestera – Pio Baroja). Despre Valenbici, compania municipală de biciclete, condiții și tarife, poți afla mami multe aici.

  • Dacă vrei să afli cum poți folosi Valenbisi ca turist, îți recomand acest articol.
  • Dacă vremea este bună și ești mai sportiv, îți recomand să vii cu bicicleta. Traseul până aici înseamnă o plimbare prin Parcul Turia, care are vegetație diversă și multă umbră. Există pistă specială pentru biciclete.

Cu mașina: Bioparc oferă loc de parcare pentru 5 euro/zi, cu timp maxim de parcare de 10h!! Nu necesită rezervare!

* Mai multe informații despre cum te deplasezi în Valencia cu transportul în comun găsești aici.

– Program: Deschis tot timpul anului, în funcție de anotimp, astfel:

– 02 ianuarie – 12 martie: 10:00 – 18:00

– 13 martie – 26 martie: 10:00 – 19:00

– 27 martie – 30 iunie: 10:00 – 20:00

– 01 iulie – 27 august: 10:00 – 21:00

– 28 august – 03 septembrie: 10:00 – 20:00

– 04 septembrie – 15 octombrie: 10:00 – 19:00

– 16 octombrie – 23 decembrie: 10:00 – 18:00

– 25 decembrie: 10:00 – 18:00

– 24 și 31 decembrie: 10:00 – 17:00

* Casa de bilete se închide cu o jumătate de oră înainte de închierea parcului.

Tarife:

– Copiii până la 4 ani: gratuit.

– Copii 4-12 ani: 18 euro

– Pentru cei cu vârste între 13 și 64 ani: 23,80 euro

– Adulți peste 65 ani: 17,50 euro

Tinerii sub 25 de ani: 15% reducere cu condiția prezentării unui carnet de student al unei universități naționale (spaniole) sau internaționale. Pe site nu sunt explicații cu privire la universitate internațională.

Persoane cu handicap: 15% reducere cu condiția prezentării unui card sau certificat de persoană cu handicap. Acces gratuit pentru persoanele care însoțesc persoana cu handicap. Condiții aici.

Reguli la vizitarea Bioparc Valencia

1. Nu este permisă intrarea cu mâncare sau băutură, cu excepția apei în recipiente care nu sunt de sticlă.

2. Nu este permis să părăsească și să reintre Bioparc decât dacă este achiziționat un bilet nou sau, în cazuri excepționale, de către personalul autorizat al aprcului. Dacă mănânci la Bioparc Café, înainte de a părăsi parcul, cere brățara la magazin pentru a putea reintra în parc. Condițiile aici.

3. Nu se fumează în zone neamenajate! Folosește coșurile!

4. Este interzis să se dea mâncare animalelor. Respectă liniștea! Nu atinge animalele și nu arunca obiecte, nu lovi geamul și nu folosi blițul pentru a fotografia!

5. Nu este permisă intrarea în Bioparc cu niciun animal de companie. Cu excepția câinilor ghid și asistență, care prezintă acreditările corespunzătoare.

Impresii personale

Am vizitat parcul în toamna lui 2019 și a fost o adevărată încântare, deși nu este primul de acest fel în care am fost. Mi-a plăcut mult mai mult decât cel din Singapore, în care animalele păreau în stare de letargie, probabil toate sedate.

Bioparc Valencia este un parc pentru toate vârstele și în care sigur nu te vei plictisi.

Recomandarea mea este să îl vizitezi pe vreme frumoasă ca să te poți bucura de el.

Cum parcul se află în vecinătatea Cabecera, dacă vremea este frumoasă te poți bucura de un picnic sau pur și simplu sta pe iarbă la soare. Tot aici este și un lac pe care te poți plimba cu hidrobicicleta. Accesul în Cabecera este gratuit.

Mai jos, una din înregistrările realizate de mine cu ocazia vizitei Bioparc Valencia.

* * * 

Dacă vrei să fii la curent cu ce se mai întâmplă în Valencia sau să vezi diverse lucruri din oraș, urmărește-mă pe Facebook.

* * *

Articole care s-ar putea să te intereseze ca turist în Valencia

– Cât costă o vacanță în Valencia

– Valencia Tourist Card, gratuități și reduceri pentru turiști

Cum ajungi din aeroport în centrul orașului Valencia 

Cum ajungi din aeroport în gările din Valencia

Ce poți face patru zile cu copiii în Valencia

– Ce să vizitezi în Valencia în patru zile, bine, fie și în cinci

– Ce monumente și muzee poți vizita gratuit în Valencia și când.

– O grădină în stil franțuesc,  Grădina Monforte.

– Parcul Natural Albufera, locul unde se vânează apusurile în Valencia

Plaza del Patriarca, o bijuterie culturală, de artă și religioasă a orașului Valencia

– Despre ficușii monumentali faimoși în Valencia citește aici și aici.

* * *

Sursă de informare: Visitvalencia.com, Bioparcvalencia.es

Fotografiile articolului sunt ale autorului acestuia.

 

Centrul Racó de L’Olla, Albufera, în vizită la flamingo

Centro de interpretación (Centrul de interpretare) Racó de L’Olla  se află în inima Parcului Natural al Albufera, între Devesa și Albufer. Este o rezervație naturală care se întinde pe o suprafață de 50 ha, destinată conservării biodiversității din zonă.  Când am citit prima oară despre el, denumirea centrul de interpretare, m-a dus cu gândul la un loc în care se interpretează sunetele păsărilor. Nimic mai greșit, așa că nu te lăsa indus în eroare de denumire.

Ce este Centro de interpretacion Racó de L’Olla

Racó de l’Olla este un loc de cercetare, conservare și prezervare a biodiversității din zona Parcului Natural Albufera.

De cum intră în clădirea centrului, vizitatorul se pote informa despre ce înseamnă Albufera, cum s-a format, despre istoria ei și a oamenilor, dar și despre ce reprezintă pentru mediul înconjurător. Este organizată o expoziție cu fotografii și explicații la obiect, care sunt pe înțelesul oricui, nu sunt plictisitoare. Tot aici, rulează în permanență un film despre Parcul Natural Albufera, din păcate doar în limba spaniolă.

În spatele unei ferestre vei găsi angajați ai centrului care îți stau al dispoziție cu informații. Dacă nu ai nevoie de informații, cere harta (este gratuită). Pe o față are Parcul Albufera cu locurile de parcare, localități etc, iar pe cealaltă informații despre centru.

Clădirea principală are și un turn cu vedere panoramică asupra zonei, pe care l-am lăsat pentru finalul vizitei, după ce m-am plimbat prin centru. Având în vedere scopul și importanța lui, accesul publicului în centrul Racó de L’Olla este limitat.

După ieșirea din clădirea principală, o potecă largă și amenajată te duce la cele două spații destinate observării păsărilor. Ai impresia că ești într-o pădurice, pentru că drumul trece prin vegetație specifică zonei: pini înalți (unii foarte mirositori), ienupăr, mirt, cimbru, rozmarin, palmieri scunzi.

Cele două spații de observare a păsărilor au vedere directă către laguna din incinta centrului, unul mai aproape și altul mai departe. Primul este cel aflat mai la distanță. Prin binoclul pus la dispoziție am putut vedea flamingo, cormorani, rațe și multe alte specii a căror denumire nu o cunosc. Locul are însă afișe cu poze și text explicativ despre speciile de păsări care cresc acolo.

Cel de-al doilea spațiu amenajat pentru observare este închis și mai în interiorul lagunei. Păsările pot fi văzute mai de aproape. Locul dă spre o zonă mult mai populată. Am văzut stoluri întregi de flamingo făcându-și siesta.

 

După ce m-am urcat în turnul panoramic și am avut parte de o imagina mai amplă a Albufera, am plecat din centru încărcată de energie. Este un spațiu de liniște, în natură, care te rupe din ritmmul cotidian.

Dacă vrei să afli mai multe despre Albufera, atunci citește aici.

Informații utile

– Program: Luni – duminică în intervalul 09.00-14.00.

Preț: gratuit.

– Web: aici

– Cum ajungi

La Centrul Racó de L’Olla se poate ajunge cu mașina sau cu transportul în comun.

  •  Cu mașina: Adresa: Carrer de Vicent Baldoví, 46012 Valencia (Autostrada CV-500/Carretera El Palmar)
  • Cu autobuzul companiei de transport public EMT Linia 25, orice direcție (Palmar sau El Perelló), stația: Pinars – Carreterra El Palmar (ultima stație comună e celor 2 rute).

Despre ruta și stațiile Liniei EMT 25, mai multe poți citi aici.

În loc de concluzii

Sper ca prin această prezentare a Centrului Racó de L’Olla să-ți fi trezit interesul să îl vizitezi. Centrul Racó de l’Olla este o experiență deosebită indiferent de vârsta vizitatorului! Oferă o viziune de ansamblu a ce înseamnă de fapt Parcul Natural Albufera și ce importață are pentru mediul înconjurător.

O scurtă înregistrare din al doilea punct de observare a păsărilor:

Grădina Ayora din Valencia, oază de verdeață între blocuri

Grădina Ayora este fostā reşedinţă de vară a unui om de afaceri, construită în 1900.

Consiliul Local Valencia a cumpărat terenurile începând apoi lucrările de condiționare, restaurare și curățare a grădinii. Curtea grădinii a fost transformată în Grădina Publică Ayora. Are loc de joacă pentru copii, bănci şi, evident, multă verdeaţă.

Grădina are o suprafață de 44.520 mp, se află la intersecția a patru străzi: Santos Justo și Pastor, Humanista Furió, Jerónimo Monsoriu și Organista Cabo.

Situată într-o zonă liniștită, Grădina Ayora are o atmosferă ideală pentru plimbare sau petrecerea unor momente de relaxare. Vegetația sa luxuriantă iese în evidență, cu exemplare mari de ficus, jacaranda, acacia, aligustre, măslini și eucalipt.

Clădirea, Palatul Ayora, a devenit sediul Şcolii Populare Algíros (şcoală populară de cartier).

Grădina Ayora este recunoscută ca una dintre cele mai frumoase grădini ale Valenciei și recomandată de ghiduri turistice.

Program de funcționare

În Valencia (şi probabil peste tot în Spania) accesul în grădinile publice de cartier este permis doar în timpul programului de funcţionare. La Grădina Ayora, vara porţile se deschid la 10.00 și se închid la 21.30.

Intrarea este liberă.

În ziua în care m-am plimbat, era după o ploaie puternică, solul era noroios, motiv pentru care m-am bucurat de intimitate. Ca să îți faci o părere despre grădină, am făcut înregistrarea de mai jos.

Cum ajungi

La Grădina Ayora se poate ajunge cu transportul în comun, astfel:

– Cu Metrovalencia, stația Ayora, Liniile 5 și 7.

– Cu autobuzul companiei de transport în comun EMT, Linia 32.

– Cu bicicleta.

 

Un ficus imens printre blocuri, Valencia, 2019

Mergând pe străduțe printre blocuri, în cartierul Camins al Grau, am dat peste acest ficus imens. Este o specie australiană, se numește Australian banyan sau Ficusul cu frunză mare și face parte din categoria Arborilor Monumentali. Pot ajunge la o înălțime de până la 60m și cu o suprafață a coroanei de peste 50 mp.

Cartierul nu este unul central ca să zici că grija primăriei pentru el e de impresie, nici măcar nu e pe vreun bulevard. Dar niște rădăcini ale ficusului crescute înafara gardului de protecție au fost unite și protejate. Locul este marcat cu un afiș pe care scrie ce reprezintă și că dacă cineva sesizează vreo problemă să sune la …….

Mi s-a întâmplat în diverse locuri ale Valenciei să dau peste astfel de ficuși imensi, unii dintre ei în spații extrem de înguste. Și cu toate acestea s-a preferat protejarea lor.

 

Insula Tabarca, rezervația naturală locuită

Obiectiv: Insula Tabarca. Adresa: Marea Mediterană, 196 km distanță sud de Valencia. O duminică dimineață în care am lăsat timpul și peisajul să treacă pe lângă fereastră. Prin geamul verde-fumuriu alerga în sens opus terenul roșcat ciupit de verdele culturilor. Cum trebuia să fac ceva în cele două ore și jumătate de drum, am ales să mestec filozofic niște gânduri.

De ce o excursie către o destinație nouă nu ne trezește îngrijorare, iar situațiile necunoscute din viață, da? Sau când pierdem controlul? Ce face diferența: orgoliul sau teama?

Așa mă gândeam, pe locul de la fereastră al autobuzului, ușor chircită de aerul rece.

Cine și ce a făcut în ultimele secole Insula Tabarca?

Insula Tabarca (Isla de Tabarca în spaniolă) se află în zona Costa Blanca. Administrativ aparține de orașul Alicante și împreună cu insulele Cantera, Galera și Nao, formează un mic arhipelag în Marea Mediterană.

Istoria palpitantă a insulei începe din XV-lea, când a devenit refugiul piraților berberi. Ei controlau zona nordului Africii, atacând ambarcațiunile creștinilor.

Începând cu a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, n-au mai putut să își facă de cap: regele Carlos al III-lea a instaurat ordinea în zonă, dispunând fortificarea și repopularea insulei.

Primii locuitori au fost pescarii genovezi ținuți în captivitate în orașul tunisian Tabarka, de unde și numele ei. Din acea epocă datează și resturile zidurilor care înconjoară orașul, zona locuită a insulei.

În prezent, insula Tabarca este cea mai mare (30ha) și singura insulă locuită a regiunii valenciene.

Conform statisticii, în 2016 aici trăiau 57 de locuitori. Este o insulă foarte vizitată de turiști pe timpul verii, în 2017 primind un număr de 230.000 de turiști.

Cum ajungi pe Insula Tabarca?

Pe Insula Tabarca se poate ajunge din mai multe localități aflate pe Costa Blanca. Începând din luna aprilie a anului, spre insulă pleacă bărci moderne, catamaranuri pline cu turiști. Frecvența curselor este crescută pe timpul verii.

Cele mai apropiate localități sunt Santa Pola, aflată la 8 km și Alicante, la 22 km.

Cele mai bune conexiuni cu insula sunt din portul Santa Pola.

Durata unei călătorii din Santa Pola este de 20-25 de minute. Prețul unui bilet diferă în funcție de capacitatea ambarcațiunii: la cele mari 10 euro/ persoană/dus-întors, la taxiurile bărci, în care încap 10-15 persoane, 15 euro/ de persoană/dus-întors.

Biletele se pot cumpăra în ziua călătoriei sau online, de aici:

* Transtabarca  – www.islatabarca.com

* Tabarkeras – www.tabarkeras.com

* Tabarca Taxi – www.tabarcawatertaxi.com

Din Alicante, o cursă până pe Insula Tabarca durează 45-50 de minute și costă aproximativ 19 euro.

Biletele se pot cumpăra de aici: www.cruceroskontiki.com.

Pe insulă se mai poate ajunge și din alte localități: din portul Torrevieja (durata unei călătorii este de 40 de minute, iar prețul unei călătorii de 24 euro), din portul Benidorm (durata unei călătorii este mai lungă, cu escală în Alicante, costul 30-35 euro).

O excursie de o zi

Cum nu am mașină, iar insula este departe pentru a merge cu transportul în comun, am găsit o soluție economică și ca timp și ca bani. Am cumpărat excursia prin agenția de turism, International VIP Valencia.

Prețul a fost de 27 euro (17 euro excursia + 10 euro biletul de transport cu barca din și către Santa Pola).

Am plecat dimimeața la ora 8 și ne-am întors la ora 22 în aceeași zi. După părerea mea, pentru Insula Tabarca este suficientă o zi.

Din punctul meu de vedere a meritat toți banii, mai ales că nu ai nicio grijă: de condus, de schimbat autobuz, barcă…. nici măcar de cumprat bilete.

Ce poți face pe insulă?

Insula Tabarca este mică, dar are o ofertă de activități care umplu plăcut o ședere de 5-6h. Plajă, snorkeling, o drumeție în jurul insulei și o plimbare prin orașul cetate.

Dacă vei alege să te duci pe insulă pentru relaxare și să stai câteva zile, atunci vei avea parte de ea din plin, mai ales dacă alegi zile din timpul săptămânii.

Insula Tabarca se împarte în două zone clare și distincte.

Din portul în care te lasă barca, pornește un ponton lung care duce chiar în centrul insulei, un fel de kilometrul 0, marcat printr-o statuie reprezentând o piatră. Cel puțin mie asta  mi-a sugerat.

Stând cu spatele la port, în stânga se întinde partea naturală și sălbatică a insulei, iar în dreapta cetatea fortificată și locuită, orașul Tabarca de azi.

Odată debarcat tot grupul excursiei, am luat instructajul ghidului și ne-am împrăștiat care pe unde a vrut. Eu am ales să cunosc întâi partea sălbatică a Insulei Tabarca. Traseul plimbării este în formă de cerc, practic nu ai cum să te pierzi și urmând poteca te întorci de unde ai plecat. Mie mi-a luat 1,20 h, dar pentru că am mers lejer și m-am oprit de foarte multe ori să fac poze.

Ne înghesuim toți pe o plajă?

Cea mai mare și aglomerată se află chiar în fața kilometrului zero, este imposibil să o ratezi pentru că se vede. Dacă vrei o plajă retrasă, atunci las-o în urma ta și înaintează pe potecă. În scurt timp vei ajunge la o altă plajă, unde eu am întâlnit doi oameni la un picnic.

Cât am dat roată zonei sălbatice a insulei am dat vreo patru plaje, dacă nu cinci. Pe fiecare erau foarte puține persoane.

Ce este inedit la plajele Insulei Tabarca este vegetația lor. Plaja principală are mult pietriș, chiar și puțin nisip, dar celelalte au din abundență covoare din niște frunze uscate lunguiețe. De la depărtare am crezut că sunt alge aduse de apă, dar am aflat la întoarcere, citind pe un panou, că este aurul insulei.

Ce e cu plantele de pe plaje?

Este vorba de Posidonia oceanica, o plantă acvatică specifică Mării Mediterane, similară celor terestre, ale cărei frunze sunt lungi de până la 1m și care cresc grupate în tufișuri. Înflorește toamna, iar fructele ei sunt cunoscute sub denumirea populară de ”măslinele mării”.

Are o importanță deosebită deoarece produce o cantitate mare de oxigen, are rolul de a stabiliza solurile nisipoase, prevenind alunecarea și eroziunea coastei și reprezintă hrana crustaceelor, moluștelor și păsărilor din zonă. Se spune că această plantă este un bun indicator al calității apei, deoarece crește numai în ape curate.

Nu uita aceste lucruri pentru că ajuns la fața locului s-ar putea ca resturile de Posidonia uscate care acoperă plajele să îți dea o impresie de murdar. Din contră, ele sunt semnul curățeniei apei. Eu am trecut peste acest impact fără să fi știut aceste lucruri, doar pentru că fiind pe plajă nu era niciun fel de miros, iar ele arătau ca un câmp de frunze uscate.

Insula Tabarca – rezervație naturală

Datorită florei și faunei sale marine, suprafața de 1400 ha ce include și Insula Tabarca a fost declarată în 1986 rezervație naturală. Rezervația Marină Insula Tabarca  este prima rezervație de acest fel din Spania.

Muzeul și farul insulei

Prima clădire pe care o veți vedea în această parte a Insulei Tabarca este ca un cub din piatră și fără acoperiș. Este muzeul insulei în care se poate intra gratuit și în care veți afla informații desrep istoria ei.

La ceva distanță de muzeu se află farul insulei. O curiozitate a sa este faptul că nu este așezat aproape de țărm, dimpotrivă, în mijlocul terenului. Din cele citite am aflat că cel de astăzi nu este cel original ridicat în sec. al XIX-lea. Nefiind înalt, mă întreb dacă a fost folosit vreodată scopului sau doar ca și școală pentru ”fareros”?

Cimitirul

La marginea acestei părți de insulă se află cimitirul. Locul este împrejmuit, nu se poate intra, doar prin poarta de metal se poate arunca un ochi. Mă așteptam să fie un cimitir vechi, nefolosit, dar am văzut urne cu date recente.

În acest punct insula face cale întoarsă și o potecă bătătorită, de pământ, te întoarce la kilometrul 0.

Vegetația

Am încheiat turul insulei bătută bine de soare pentru că nu îmi luasem nicio protecție la mine deși citisem că aici nu sunt arbori care să facă umbră. Dar sinceră să fiu nu pre mi-a păsat, plimbarea a fost o încântare de culoare: albastrul-turcoaz al mării cu galbenul-pai al vegetației, un fel de iarbă foarte subțire, care crește în smocuri și galbenul intens al unor colonii de margarete mici.

M-a mai surprins că aproape de închiderea minicircuitului, deci în buza zonei turistice, am găsit un pâlc de margarete roșii. Denumirea găsită de mine este improprie, ele sunt un fel de flori de piatră, care cresc pe teren foarte arid.

Orașul Tabarca

Cetatea fortificată, cea în care se află orașul Tabarca, se află în partea opusă a insulei. Intrarea se face printr-o poartă de piatră, numită Poarta Levante sau Poarta San Rafael. Odată ce ai trecut prin ea, ajungi într-o stradă foarte animată, care duce chiar în inima micului oraș: o piață mai largă cu câteva, bănci de piatră, câțiva palmieri pitici, restaurante și terase.

Orașul are un farmec aparte, străzile sunt mici și înguste, nu întortocheate, par a avea ca unic rol cel a de ține la distanță casele ca să nu intre chiar toate unele în altele. Casele sunt sub formă de șiruri de clădiri, prinse unele de altele. Marea majoritate sunt îngrijite și renovate, albe cu detalii de culori de obicei în jurul ferestrelor. Multe dintre ele poartă semnele unui așezământ de cazare, pensiuni sau hoteluri.

Insula Tabarca este singura din regiunea valenciana care este locuită. Potrivit statisticii,  în 2016 număra 57 de locuitori. Numărul turiștilor este însă de o altă mărime: în 2017 a ajuns la 230.000.

Am făcut o tură a insulei, o vreme am umblat chiar pe zidul, fortificat până am ajuns la Biserica Sfântul Pentru și Pavel. Din păcate nu am putut să o vizitez, fiind duminică era închisă. Am revenit în piața mare după ce am încheiat vizita pe zidul fortificat.

Unde mănânci?

Am pus pe locul întâi plimbarea  și exploratul insulei, așa că am ajuns să îmi pun problema ”unde mănânc?” atunci când aproape toate localurile nu mai aveau locuri. Față de dimensiunile insulei, oferta de localuri nu este săracă. Sunt restaurante și în apropierea kilometrului 0, unde ghidul ne-a avertizat să nu mâncăm pentru că prețurile sunt mari, și în cetate, unde prețurile sunt ”mai acceptabile”.

Cum era duminică și insula plină de turiști, localurile din cetate au fost primele care s-au ocupat ….prin rezervare. În intervalul orar 14-15.30 nu am putut găsi niciun loc liber la terasele care îmi plăcuseră. Și cum voiam să mănânc ceva cu specific (citisem de caldero și voiam să îl încerc), am ales taverna tradițională din piața cea mare.

Am evitat să iau un meniu fix, deși costa minim 18 euro/persoană, pentru că era foarte bogat. Am ales un gazpacho marinero 12 euro și o porție de hamsii prăjiți 10 euro. Le-am mai adăugat un pahar de vin și o cafea și totul a dus la 27 euro.

Mâncarea a fost consistentă, iar prețul, deși mi s-a părut mare, nu a fost cu mult peste în alte locuri, nu mai spun că am și testat o varietate de caldero, mâncare specifică locului. Am cercetat puțin și am aflat că cuvântul caldero, care se traduce prin ceaun, a dat numele mâncărurilor gătite în el, care presupun sunt pe bază de mai mult sos.

Unde faci siesta?

Am prins o zi foarte călduroasă, 27 de grade (pe insulă pentru luna iunie este foarte mult) și, după ce am mâncat, am căutat un loc umbros pentru siestă. Cum în cetate băncile, gardurile joase aflate la umbră erau ocupate, am mers în zona sălbatică a insulei și chiar aproape de port am găsit o plajă. Malurile pe partea aceasta a insulei sunt înalte așa că m-am adăpostit la umbra unuia.

M-am așezat pe un așternut de posidonia și atunci am înțeles că nu sunt alge pe care le aduc valurile. Spre surprinderea mea am constatat că nu miroseau absolut deloc și ofereau și confortul unui loc moale de stat. Am stat mai bine de o oră acolo, iar de oameni nu am avut parte decât de vreo trei ori, turiști în plimbare. Am ascultat apa care clipocea lovindu-se de mal și pur și simplu m-am relaxat.

Concluzii în loc de final

La ora 17 m-am dus la kilometrul 0, punctul de întâlnire al grupului. Am făcut drumul în sens invers, spre Santa Pola cu barca și apoi Valencia cu autobuzul. Acasă am ajuns în jurul orei 22.15. Nu am regretat nicio secundă alegerea făcută, am avut parte de oameni, locuri noi și de o experiență la o distanță de aproape 200 km de casă care m-a costat 27 euro.

Dacă ești pe coasta alicantină, Insula Tabarca este o experiență care merită trăită!! Un spațiu sălbatic și locuit în același timp, care îți oferă o imagine despre viața comunităților mici, în trecut, dar și în prezent.

Recomandări

– Mergi în timpul săptămânii și nu la sfârșit de săptămână, de preferat dimineața până în 11.

– Evită perioada iulie-august, eu am fost la început de iunie și cele 27 de grade se simțeau puternic.

– Dacă nu vi pregătit pentru picnic și vri să mânânci la un local al insulei, mergi la unul din cetate!Preocupă-te de cum ai ajuns să rezervi masa!

– Ia-ți protecție solară, cremă și pălărie. Soarele e foarte puternic.

– Dacă vii cu copii, de preferat să nu vi cu cărucior pentru că în partea sălbatică poteca este denivelată și face deplaseara neplăcută, iar în cetate spațiile sunt destul de mici și este aglomerație.

Ce este Albufera de Valencia

Parcul Natural Albufera este o lagună de coastă separată de mare printr-o limbă de pământ, una dintre cele valoroase zone umede de coastă ale regiunii valenciene.

Ce este o ”albufera”

Cuvântul ”albufera” denumește o acumulare de apă sărată sau mai puțin sărat comparativ cu marea, separată de aceasta printr-un cordon de nisip, dar care comunică totuși cu ea prin unul sau mai multe puncte. Formarea sa se datorează de obicei colmatării unui golf datorită sedimentelor marine sau fluviale.

Albufera vine din arabă, ”al-buhayra”, care înseamnă ”marea mică”.

Scurtă prezentare Albufera de Valencia

Parcul Natural Albufera se întinde pe o suprafață de 210 km2 și este împărțit în trei zone distincte:

  • Lacul Albufera, cu o suprafață de 24 km2 și o adâncime ce variază între 1 și 2 m. Este cel mai mare lac al Spaniei. În jur de 3 km2 sunt acoperiți cu vegetație în care trăiesc păsări și animale specifice zonei.

Apa lacului este una dulce și nu sărată cum s-ar putea crede, pentru că cea mai mare parte a apei provine din Râul    Jucar, care curge din munte. Lacul Albufera își revarsă apele în mare prin trei canale artificiale care traversează                  cordonul ce îl separă de mare: gola de Puchol, gola de Perellonet și gola de Perelló. În spaniolă, gola înseamnă                gură de vărsare.

  • Rezervația Naturală Dehesa del Saler care separă Lacul Albufera de mare. Este o fâșie de 30 km de coasta de nisip fin, dune uriașe și păduri de pin. Are o lățime aproximativă de 1 km și o suprafață de aproximativ 850 ha. Este singura zonă care menține în prezent un sistem pădure și dună mediteraneean bine conservat, deoarece restul este aproape în întregime ocupat de urbanizări.

La Dehesa face parte din Parcul Natural Albufera. Este sectorul cel mai bine păstrat al câmpului de dunelor care a               constituit care a închis golful vechi din. Dehesa are o mare varietate de plante, peste 400 de specii.

Aici se găsește și cea mai sălbatică dintre plajele Valenciei, Plaja La Devesa. Este o plajă cu nisip fin auriu, lungă                de aproape 5 km și lată de 35 m. Tot în această fâșie dintre mare și Albufera se mai găsesc alte două plaje                                cunoscute, El Saler și Plaja La Garrofera. Mai mult despre plajele din apropierea Albuferei, poți citi aici.

  • Orezăriile sau zona el marjal. Acțiunea omului de-a lungul timpului a transformat cea mai mare parte a lagunei   în paduri de orez, construind canale și diguri și îndulcind apele sale, profitând de râuri pentru a face posibilă   cultivarea orezului.

Valencia este leagănul producției de orez în Spania. În sec. al VIII-lea, arabii au introdus această cereală în aceste                meleaguri mlăștinoase și în apropierea izvoarelor, terenurile de aici îndeplinind aracteristicile potrivite pentru                      cultivarea orezului.

Cuprinde terenuri care înainte făceau parte din lac, dar care au ajuns să fie folosite la cultivarea orezului. Se întind              pe o suprafață de 140 km2 și reprezintă 70% din suprafața totală a ariei protejate. Încă de pe vremea romanilor                    zona beneficia de un sistem de irigații, canale și șanțuri care transportau apa la terenuri bine pus la punct. Cel mai                mare și important dintre ele este canalul Real del Júcar. El aduce apa pentru cea mai mare parte din orezăriile din                Albufera.

Mai jos, harta Parcului Natural Albufera cu cele trei zone ale sale.

  • Harta aparține publicației online: http://www.parquesnaturales.gva.es.

Orezăriile au o importanță deosebită nu daor pentru agricultură, ci și pentru funcționarea sistemului ecologic al                    Parcului Natural Albufera.

Peisajul Albufera se schimbă de-a lungul anului datorită variației de culoare a lanurilor de orez. Cele mai bune luni pentru vizită sunt cele de primăvară, când padurile de orez sunt acoperite cu apă și reflectă lumina soarelui. Puțin mai târziu, la sfârșitul lunii iunie și iulie, planta de orez este deja ridicată, iar peisajul se schimbă complet, deoarece devine o manta verde, care se va îngălbeni în septembrie, când se va colecta orezul.

Cum s-a format

Formarea Albufera a avut loc în urmă cu 1,8 milioane de ani, în urma închiderii golfului printr-un cordon prin depunerile aduse de curenții marini între Valencia și Cullera (pe o distanță de 30 km). Separarea definitivă între Albufera și mare a avut loc în perioada romană. Inițial, suprafața lacului a fost mult mai mare, de 30 de ha, dar pe măsură ce s-au extins zonele de cultură s-a micșorat și suprafața acestuia până când a ajuns la cea de astăzi, 24 ha. Suprafața Lacului Albufera este aproximativ egală cu cea a orașului Valencia.

Puțină istorie

Albufera a fost cunoscută încă de pe vremea romanilor. Musulmanii au continuat exploatarea piscicolă a într-un mod organizat. Pescuitul a fost o îndeletnicire de bază în zonă și după cucerirea teritoriilor de către Jaime I.

Regii care i-au urmat la conducere, au permis perscuitul, impunând însă ca plată a cincea parte din cantitatea pescuită. În 1857 activitatea de pescuit în Albufera a fost reglementată pentru prima dată printr-o lege. Pescarii s-au organizat în comunități, la acea vreme existând în trei localități: El Palmar, Catarraroja și Silla.

Din sec. al XIX-lea au fost introduse taxele, iar trocul cu condimente a fost înlocuit de plata cu monedă.

În prezent, datorită pescuitului excesiv, au dispărut multe specii de pești, iar altele se află în pericol de dispariție.

În 1865, lacul a devenit proprietatea statului, punând capăt mai mult de șase secole de proprietate regală.

La începutul în sec. XX, laguna a devenit proprietatea municipalității Valencia. Terenurile pe care se cultivă orez sunt private.

Datorită importanței sale pentru mediu, Albufera a fost declarată Parc Natural în 1986. Din 1989 este recunoscută ca Zonă de importanță internațională.

Clima

Clima Albufera este mediteraneană, ceea ce presupune un climat blând și umed. Temperatura medie a zonei este de aproximativ 18ºC, iar precipitațiile sunt de 454 mm pe an, deși acestea tind să fie concentrate toamna.

Fauna și flora

Laguna este locuită de o varietate de păsări migratoare, unele dintre ele pe cale de disparție.

Speciile de pești precum fartetul, samarucul, anghila, muleta sau basculul ies în evidență din fauna Albufera. Cu toate acestea, Parcul natural Albufera este cunoscut pentru bogăția de specii de păsări, printre care se evidențiază rața roșie,  flamenco, puful comun, ternul cu picioare negre, barza comună și pescărușul.

Din flora sa fac parte: dunele de coastă, mlaștinile sărate, pădurea mediteraneană (pin, ienupăr, mirt, cimbru, rozmarin, palmier) și zonele de trestie.

Unicitatea și frumusețea Parcului Natural Albufera fac din el un mediu de o frumusețe spectaculoasă, vizitat de turiști și localnici.

Mediul Albufera a devenit un peisaj sau fundal pentru sute de fotografi.

Viața din Albufera

Viața rurală din Albufera (început de sec. xx) a devenit mai cunoscută prin romanul lui Blasco Ibáñez, ”Cañas y barro”, care surprinde cu mare precizie realitatea socială a locului și a momentului.

Astfel au devenit faimoase casele șăranilor de la acea vreme, numitele barracas. Aveau formă triunghiulară și erau făcute din stuf, noroi și paie pe acoperișuri. Unele dintre ele pot fi vizitate și azi încadrul unor excursii organizate în Albufera.

După cartea lui Blasco Ibáñez, TVE, televiziunea națională spaniolă, a pus în scenă o serie cu același nume, încă apreciată în întreaga țară. Barraca în care s-a petrecut acțiunea filmului poate fi văzută într-o plimbare cu barca din El Palmar.

Din Parcul Natural Albufera fac parte mai multe localități, printre care: Albal, Albalat de la Ribera, Alfafar, Sueca, Cullera, Masanasa, Mareny Blau, Mareny de Barraquetes, El Palmer, El Perelló, Valencia, Castellar-Oliveral, El Palmar, Perellonet, Pinedo, El saler.

Cum ajungi din Valencia în Albufera

  • Principalul drum de acces către Parcul Natural Albufera este Autostrada Saler V-15 care pleacă din Valencia și traversează parcul de la nord la sud până la Saler.
  • Cu autobuzele companiei municipale de transport EMT, Linia 25, 1 călătorie/persoană: 1,50 euro. Despre program, stații, detalii citește aici.
  • Valencia Turistic Bus, dus-întors Valencia-El Palmar, 1 călătorie/personă și o plimbare cu barca: 17 euro. Mai multe Valencia Turistic Bus, aici.

Un articol detaliat despre cum ajungi în Albufera, am scris aici.

În loc de concluzii

Sper că prin articolul de față ți-am trezit curiozitatea pentru Albufera. Dacă vrei să vii, dar te întrebi ”ce ai putea face o zi întreagă?” afli în articolul ”Parcul Natural Albufera, locul unde se vânează apusurile în Valencia.

 

 

Parcul Natural Albufera, locul unde se vânează apusurile în Valencia

Unul din marile avantaje ale Valenciei este că ai parte de natura atât în interiorul ei, cât și în afară, foarte aproape.

Când te saturi de oraș, fie faci o plimbare în ”râu” sau în Grădina Monforte, fie dai o fugă în Parcul Natural Albufera.

La doar 10 km sud de Valencia, este locul în care poți vedea un apus de soare de neuitat (și nu exagerez!) și poți mânca o paella autentică. Aici este zona în care se cultivă orezul din care se face paella.

Ce este o ”albufera”

Albufera este o lagună de coastă separată de mare printr-o limbă de pământ, una dintre cele valoroase zone umede de coastă ale regiunii valenciene.

Cuvântul ”albufera” denumește o acumulare de apă sărată sau mai puțin sărată (comparativ cu marea), separată de aceasta printr-un cordon de nisip, dar care comunică cu ea prin unul sau mai multe puncte. Formarea sa se datorează de obicei colmatării unui golf datorită sedimentelor marine sau fluviale.

Albufera vine din arabă, ”al-buhayra”, care înseamnă ”marea mică”.

Scurtă și ușoară prezentare

Parcul Natural Albufera are o suprafață de 210 km2 și este împărțit în trei zone distincte:

  1. Lacul Albufera, cel mai mare din Spania, cu o suprafață de 21 km2 și o adâncime ce variază între 1 și 2 m (lac cu apă dulce).
  2. Fâșia care o separă de mare, 30 km dune de nisip cu pini (Rezervația Naturală Dehesa del Saler).
  3. Orezăriile, terenurile pe care se cultiv orez, în suprafață de 140 km2.

Laguna este locuită de o varietate de păsări migratoare, unele dintre ele pe cale de disparție.

Datorită importanței sale pentru mediu, Albufera a fost declarată Parc Natural în 1986. Din 1989 este recunoscută ca Zonă de importanță internațională.

 

  • Harta aparține publicației online: http://www.parquesnaturales.gva.es

Despre cum s-a format Albufera și puțină istorie, poți citi aici.

Ce să faci în Parcul Natural Albufera

Centro de interpretación Racó de L’Olla (Centru de observare al faunei)

* Centro de interpretación Racó de L’Olla este o rezervație în suprafață de 50 ha, destinată conservării biodiversității din zonă.

Partea cu acces publicului este în aer liber, dar și în interior. La intrare este organizată o expoziție cu explicații în spaniolă și engleză (permanent aici rulează un film în limba spaniolă despre Albufera). Tot aici se află un turn cu vedere panoramică asupra Albufera. Apoi se iese în aer liber, unde traseul de parcurs este marcat printr-o potecă. Aceasta străbate vegetația specifică zonei (pin, ienupăr, mirt, cimbru, rozmarin, palmier) și zonele de trestie.

Sunt puse la dispoziția vizitatorilor și două spații adaptate pentru observarea păsărilor care trăiesc în laguna din incintă: flamingo, cormorani, rațe și multe alte specii.

– Program: Luni – duminică în intervalul 09.00-14.00.

Preț: gratuit.

– Web: http://www.parquesnaturales.gva.es/es/web/pn-l-albufera/centro-de-interpretacion-area-de-reserva

– Cum ajungi:

  • Cu mașina: Adresa: Carrer de Vicent Baldoví, 46012 Valencia (Autostrada CV-500/Carretera El Palmar)
  • Cu autobuzul companiei de transport public EMT Linia 25, orice direcție (Palmar sau El Perelló), stația: Pinars – Carreterra El Palmar (ultima stație comună e celor 2 rute).
  • !Atenționare! Începând cu mai 2019, duminica și în zilele sărbători legale, autobuzul 25 NU circulă în direcția El Palmar!!

Despre ruta și stațiile Liniei EMT 25, mai multe poți citi aici.

* Recomand Centrul Racó de l’Olla!

  • Este o experiență deosebită pentru vegetația sa specifică zonei (în unele locuri pinii miros foarte punternic) și pentru posibilitatea de a vedea o diversitate de păsări, inclusiv flamingo.
  • Sfaturi: Cere la intrare harta locului (că te-ai rătăci, dar ai o hartă cu tot Parcul Natural Albufera), este gratis și de preferat să vii cu un binoclu personal.

Plajele Albufera

În inima Parcului Natural La Dehesa, se află Plaja El Saler, o plajă lungă cu dune naturale și vegetație abundentă. Plaja de l’Arbre del Gos este o altă opțiune și tot o plajă mai sălbatică. Tot pe coastă mai sunt plaja Pinedo, Garrofera și plaja Devesa. Cea mai îndepărtată se află la o distanță de 25 minute de mers cu mașina.

– Cum ajungi:

  • Cu mașina: Din orașul Valencia (ieșire prin Orașul Artelor și Științelor) pe Autostrada V-15 care se conectează direct cu autostrada regională CV-500. De asemenea, prin autostrada A-3 care face legătura cu autostrada V-30, direcția Port, până la ieșirea care indică El Saler CV-500.
  • Cu autobuzul companiei de transport public EMT linia 25

!Atenție! Linia 25 are 2 direcții: El Palmar și El Perelló, cu un traseu comun doar până la stația Pinars – Carreterra El Palmar. În funcție de plaja la care vrei să ajungi, iei direcția potrivită!

La plajele El Pinedo, El Saler și Devesa sau Playa Malladeta ajunge oricare din autobuzele Liniei 25, indiferent de direcție (El Palmar sau  El Perelló).

Pentru plajele Recatí – Perellonet și El Perelló, Linia 25, doar direcția El Perelló.

Pentru mai multe informații despre plajele din zona Albufera, sudul Valenciei și cum ajungi la ele, citește aici.

Satele Albufera

Viața rurală din Albufera (început de sec. xx) a devenit mai cunoscută prin romanul lui Blasco Ibáñez, ”Cañas y barro”, care surprinde realitatea socială a locului și a momentului cu o precizie deosebită. Astfel au devenit faimoase casele țăranilor de la acea vreme, ”barracas”. Aveau formă triunghiulară și erau făcute din stuf, noroi și paie pe acoperișuri. Unele dintre ele, cele ale pescarilor, pot fi vizitate și azi încadrul unor excursii organizate.

În El Palmar s-a păstrat o barraca originală. 

El Saler și El Palmar sunt cele mai cunoscute sate din Albufera.

Albufera este locul în care s-a născut paella, așa că este recomandat să vii să mănânci una la ea acasă. De asemenea, alte mâncăruri tipice zonei sunt ”all y pebre”, o tocană pe bază de anghilă, cartofi, usturoi și piper sau ”clóchinas”, midii tipice din zonă.

Experiența mea: Am urmat recomandarea unei localnice și am mâncat în El Palmar, la Restaurantul ”Mateu”, un loc cu tradiție. Dar tot centrul localității este plin de localuri, așa că ai de unde alege.

– Cum ajungi:

* În El Saler și El Palmar poți ajunge din Valencia astfel:

– Cu mașina: ieșire prin Orașul Artelor și Științelor pe Autostrada V-15 care se conectează direct cu autostrada regională CV-500. De asemenea, prin autostrada A-3 care face legătura cu autostrada V-30, direcția Port, până la ieșirea care indică El Saler CV-500.

– Cu autobuzul companiei de transport în comun EMT, Linia 25, pentru El Saler în oricare dintre direcțiile El Palmar sau El Perelló, stația Pinars (par) El Saler, pentru El Palmar, Linia 25, direcția El Paalmar.

* În El Palmar cu Valencia Turistic Bus, excepție 1 ianuarie și 25 decembrie. Mai multe despre el citește aici.

Apusul de soare cu barca pe lacul Albufera

Lacul Abufera este renumit și pentru apusul de soare spectaculos!! Să vezi un apus dintr-o barcă este o experiență deosebită. În unele poezii vechi arabe, locul era menționat ca oglinda soarelui, Mirror of the Sun, termen care oferă deja o idee aproximativă despre frumusețea și romantismul care caracterizează acest loc.

Din păcate în plimbările turistice foarte rar se folosesc bărcile tradiționale, acoperite cu pânză, care se puneau în mișcare prin împingerea îtr-un băț lung. Majoritatea plimbărilor se fac cu barca cu motor. Dar fii fără grijă, în staționarea ce se face pentru admirarea apusului, barcagiul prește motorul. Plimbarea într-una dintre aceste bărci trece prin canale și insule de stuf.

– Preț: O plimbare cu barca este 4 euro/adult, plata pe loc. Majoritatea au reducere pentru copii, depinde de barcagiu.

– De unde iei barca: Întreg satul El Palmar este plin de debarcadere de unde poți lua o barcă înainte de apus. De obicei bărcile ies în larg la ora 20.00 și doritorii vin cu aproximativ 30 minute înainte pentru a prinde loc.

!Atenționare!! Dacă vii cu autobuzul Liniei 25 în El Palmar ca să vezi un apus de soare, te vei întoarce cu taxiul. În luna august, ultimul autobuz pleacă la ora 21.00 din El Palmar. Din El Palmar până în Valencia, un taxi costă 29 euro.

Nu ai autoturism, vrei să vezi apusul, dar să nu plătești un taxi?

Soluția: Debarcaderul Albufera! Există și aici multe opțiuni de bărci pentru a vedea apusul de pe lac.

– Cum ajungi: Cu orice autobuz al Liniei 25! În această stație trece și ultimul autobuz care pleacă din El Perelló (zona cea mai îndepărtată) la ora 22.00!

– Perioade ale anului recomandate: primăvara și vara. Din a doua jumătate a lui septembrie culorile sunt absolut speciale. În noiembrie de obicei plouă în Valencia, dar poate tu ai noroc!

* * * 

Dacă vrei să fii la curent cu ce se mai întâmplă în Valencia sau să vezi diverse lucruri din oraș, urmărește-mă pe Facebook.

* * * 

Articole care s-ar putea să te intereseze ca turist în Valencia

Cum ajungi din aeroport în centrul orașului Valencia 

 Transportul public în Valencia. Ghid complet

Ce să vizitezi în Valencia în patru zile, bine, fie și în cinci

– Locurile cu cea mai bună panoramă în Valencia

– Tribunalul Apelor din Valencia, cea mai veche instituție juridică din Europa

– Cu copiii în Valencia

– Bioparc Valencia – în vizită la animale sălbatice din Africa

– Muzee pentru copii în Valencia

– Ce muzee din Valencia poți vizita gratis și când

– Ce monumente din Valencia poți vizita gratis și când

– Plaza del Patriarca, o bijuterie culturală, de artă și religioasă a orașului Valencia

– Calendarul sărbătorilor 2021 în Spania și Comunitatea Valencia

– Parcul Natural Albufera, locul unde se vânează apusurile în Valencia

– Parcul Turia, grădinile din albia râului.

– Valencia la pas: Jardin de la Glorieta, Grădina Glorieta

– Valencia la pas: Jardin del Parterre, Grădina Parterre

* * *

Surse de informare: Visitalbufera.com, Visitvalencia.com.

Fotografiile aparțin autorului articolului.