Asador Boro. Cartofi la rotisor în zeamă de pui. Unde mănânci în Valencia ca la mama acasă

Acest articol nu este despre mine, deși începe cu o confesiune: nu îmi place să gătesc. Când vine vorba de bucătărit, mâinile îmi devin instant două palete de lemn. Și ca și când n-ar fi suficient, singura lor menire pare a fi să se încurce una pe alta. Ce am făcut după ce m-am mutat în Valencia? Am găsit o ”mamă”adoptivă: Asador Boro.

Cine este Asador Boro

Când am venit în Valencia, am cochetat cu bucătăritul, dar fără succes. Propriile limite nu le-am putut depăși. Văzându-mi preocuparea pentru mâncare gătită, gazda mea de atunci, mi-a recomandat comida para llevar.

– Sunt localuri în care se gătește mâncare, doar că nu poți mânca acolo, o iei pentru acasă. Încearcă cu încredere, spaniolii își cumpără de aici! Atât doar că aici se gătește sărat.

Apoi mi-a recomandat câteva din cartier. Le-am încercat pe toate și chiar câteva în plus. Avusese dreptate: cu excepția a două locuri, peste tot mâncărurile păreau făcute din sare. Asador Boro era unul dintre ele. În sigla lui scria și ”comida casera”; adică mâncare de casă.

La primele cumpărături aici, am revenit pentru calitatea mâncării. Însă într-o zi de mare nevoie culinară și lipsă de oferte, aveam să îi descopăr și programul. Era duminică și în apropierea mea nu era deschis niciunde în afară de Asador. Avea deschis inclusiv sâmbăta, duminica și sărbătorile legale, zile în care majoritatea localurilor de acest gen au închis. Programul i-a rămas acelaș și în prezent.

Cum duminica și sărbătorile legale, supermarketurile sunt închise, singura soluție rămân restaurantele. Și ele deschise după programul spaniol, puține în timpul prânzului…. Aspectul material era și el important, mai greu să găsești un loc în care să mănânci bine, dar și sub 14 euro.

Cu timpul, am mai încercat diverse localuri, dar concluzia finală a rămas aceeași: Asador Boro.

Deși am devenit o clientă constantă, curiozitatea nu m-a împins mai departe de paella valenciană, fideua, paella de mariscos, arroz al horno….. îmi place orezul și aș mânca fără oprire.

Cocido completo sau puchero valencian

Totul s-a schimbat într-o zi, când în Valencia a venit un val de gota fria. Cerul era o conductă spartă din care curgea apă continuu și în rafale. A trebuit să ies din casă, aveam treabă la bancă. Așa că m-am dus și să cumpăr mâncare. Când am ajuns la Asador, eram tocmai ieșită de sub duș doar că îmbrăcată. Intrasem în local și apa tot mai curgea de pe mine, din haine. Asta i-a atras atenția celui care servea clienții și mi-a reținut figura. În perioada care a urmat, cu un zâmbet, cu glume mici, am legat comunicarea. Și într-o zi, probabil sătul de câtă paella comandasem comparativ cu câte feluri de mâncare are, m-a întrebat:

– Ai mâncat cocido completo?

Încurcată, i-am spus că nu știu ce e.

– E o mâncare gătită cu legume și carne.

– Nu, îi răspund, tot ce am mâncat gătit și cu specific este puchero valencian.

– Ei, ăla e, i s-a luminat fața, doar că are mai multe denumiri! El de fapt e specific din zona Madridului.

– Ai pucherooo?? mai să-mi sară ochii peste tejghea.

A confirmat din cap cu satisfacție.

– Sigur că vreau!!

– Uite, a revenit, în fiecare zi avem un meniu. E format din două feluri de mâncare și un mic desert. Ieși mai bine ca bani decât dacă cumperi un singur fel. Meniul costă 6,50 euro. Iar în fiecare vineri să știi că parte din meniu e cocido completo.

Pentru cine nu știe, cocido completo sau puchero valencian este un fel de mâncare doi în unu. Se fierb diverse legume (cartofi, morcovi, ceapă, varză, păstârnac, napicol, un tubercul de forma păstârnacului, năut sau orez) cu bucăți de carne de diferite proveniențe: pulpă de pui, de porc sau genunchi, coadă de porc, cârnat, șorici, chiftele fierte, vită. Zeama rezultată, care e de fapt un concentrat, se înmulțește și diluează cu caldo, un adaos lichid ca o supă. Se găsește în supermarketuri și este făcut special pentru diferite tipuri de mâncare. Întâi se servește supa caldă cu năut sau orez, apoi felul doi care este format din legumele și bucățile de carne. Dacă rețeta, chiar și așa șchioapă, am reușit să o redau, gustul îmi e imposibil. Și dacă mai adaugi și un pahar de vin roșu bun, nimic nu mai poate fi adăugat.

 

Pentru prima oară am mâncat puchero valencian într-un restaurant. Nu m-am gândit nicio clipă că l-aș putea găsi și într-un local comida para llevar, credeam că aici se gătesc doar mâncăruri gen paella, pui la rotisor și cartofi prăjiți.

După ce am mâncat primul cocido de la Asador Boro, am început să aștept ziua de vineri. Nu pentru că ar fi venit sfârșitul de săptămână, ci din rațiuni culinare.

Paella, falcă de purceluș și multe altele

Era ziua dinainte de San Josep, 19 martie, sărbătoare legală, când magazinele sunt închise. M-am dus la Asador. În stradă o coadă mică ieșea din local. M-am așezat și eu. Când am pășit înăuntru, am dat de ceva agitație. Ceva mai mult personal ca de obicei, iar mâncarea se împacheta într-un ritm aproape robotic. Atunci mi-au atras atenția cele două dulapuri cu pui la rotisor. Fuseseră acolo dintotdeauna, dar nu am putut vedea mai departe de diversele paella. Rânduri de pui ce se învârteau, iar sub ele cartofi pentru care se scurgea zeama puilor. Nu am rezistat și am cerut și eu jumătate de pui și patru jumătăți de cartofi. Surpriza avea să vină înainte de a pune capacul pachetului, când Asador cu o cană de metal a luat din acea zeamă a puilor și a turnat peste jumătatea de pui din pachet. Acasă mi-a fost imposibil să mă abțin de la a înmuia pâine proaspătă în sosul acela. Asta după ce am încălzit cartofii în sosul acela de pui…

Am început să împărtășesc pe Facebook imagini, impresiile mele de la Asador Boro și prețuri. Fără să știu, un amic virtual aflat în concediu în Valencia, s-a dus la Asador. După ce a trăit experiența, a scris în comentariul unei postări de-a mea:

– Confirm, mâncare bună la prețuri rezonabile! Mi-a plăcut mai ales falca de purceluș, dar și crema de zahăr ars (numită flan în Spania).

– Poftiiiim, ai falcă de purceluș și mie nu îmi spui?? mă duc a doua zi cu reclamație pe ton de glumă la Asador.

Zâmbește și ia un pliant de pe tejghea. Îl pune pe ea și îl deschide.

– Mujer, uite, aici este totul!!

– Aaaa, păi nu așa, eu vreau să îmi recomanzi tu.

Am râs amândoi.

– Îți pun?

– Normal, mai întrebi? Îmi plouă în gură de când am citit comentariul românului.

Da, acum pot și  eu să confirm și eu că sunt gustoase.

Când s-a apropiat vara, s-a închis sezonul cocido completo. Nu aș fi știut, Asador m-a anunțat cu o săptămână înainte, în caz că vreau.

– Vara, valencienii nu preferă mâncarea gătită.

Și datorită programului de vară, am cunoscut orezul acrișor-dulce, care i-a luat locul vinerea, am aflat că marțea, Asador face paella de verduras (paella de legume), preferata mea.

– Dar de ce nu faci paella de verduras tot anul?? E cea mai bună după mine!

A întins mâna spre tejghea, a luat un pliant cu meniul, l-a deschis și mi-a arătat:

– Mujer, uite, scrie aici. Dar știu, știu, tu ești jurnalist de teren, nu citești meniurile, mi-a spus râzând. Și dacă îți plac legumele, să îmi spui că pentru vineri pot să fac vinete umplute cu ciuperci și legume.

– Serioooos??

– Da, îmi spui doar.

– Să fie acum, vineri, două jumătăți de vinete, te rog.

Niște vinete a căror umplutură de ciuperci și ardei mi-a pocnit ușor la fiecare mestecătură. Și asta în timp ce se făceau tot una cu brânza-cașcavalul de deasupra, topit. Când am revenit la Asador i-am mulțumit și i-am spus că mai bine înlocuiește în meniu vinetele cu carne cu cele cu legume.

– Sunt amândouă.

– A, da?? Nu am timp să citesc, eu sunt reporter de teren, i-am răspuns râzând.

Istoria din spatele meniului

Știam că toate atmosfera de la Asador Boro trebuie să o prind într-un articol. Dar pentru asta aveam nevoie de el, personajul principal. După atâtea luni de glumit, eu nu îi știam numele. Am să îl rog să îmi povestească ceva despre el, dacă e afacerea lui sau e angajat și să-l întreb cum îl cheamă, am plecat într-o zi hotărâtă spre local.

– Noooo, îmi spune ferm, e afacerea mea, Maria. Iar despre mine ce să-ți povestesc? mă întreabă punând niște porții de paella persoanei din fața mea.

– Cum ai început, dacă ai preluat afacerea sau ai învățat de la părinți…. dacă te ajută cei din familie.

Felul în care a repetat întrebările mi-a spulberat orice speranțe de a avea ceva scris de la el. Încasează prețul, timp în care tac și aștept să termine cu doamna. Caut în minte să inventez ceva, mi-ar părea atât de rău să nu scot ceva pentru un articol….. dar până să apuc să spun ceva, dispare în spatele localului. Revine în niciun minut cu o hârtie mare în mână. O pune pe tejghea:

– Uite. Era acum 25 de ani.

Într-un format puțin mai amre decât un A4, n decupaj al unui articol de ziar. În foto, Asador în spatele tejghelei, unde punea paella când am început eu cu întrebările. Pe perete erau prețurile scrise cu cifre mari, negre. Sunt în pesetas. Pungile galbene cu cocoșul roșu, cele pe care le are și astăzi atârnau într-o parte. Nimic schimbat, doar Asador puțin mai tânăr.

– Două’șcinci de ani?? mă mir. Madre mia ce a trecut timpul!!

– Da!! Eu singur am început totul. Fusesem chelner, îmi plăcea să servesc lumea, dar am vrut ceva mai mult. Și am pornit pe drumul meu.

Două’șcinci de ani, îmi repetam în minte. Îmi amintisem că îmi spusese de curând că vacanța lui înseamnă o săptămână vara. Atât. Altfel, zi de zi, sărbători, el e acolo.

– Și zi de zi aici!

– Zi de zi.

– La ce temperatură lucrezi? îl întreb. Uneori vara e greu de suportat temperatura pentru noi, cei care cumpărăm și stăm în local 5 minute.

– Păi depinde, când e vară, înăuntru se fac 40 de grade.

– Dar de unde ești? îl întreb, gândindu-mă că cu întrebarea asta voi afla ceva uluitor. Pentru mine uluitor însemnând orice altă comunitate a Spaniei. Deja vedeam construcția articolului despre un om care a învățat să gătească specific unui loc deși nu era de acolo, cum totul e posibil….

– De aici, din Valencia, mi-a întrerupt gândurile. M-am născut în cartierul Carmen, lângă Plaza del Negrito.

– Serioooos??

– Da, da!!

Cartierul Carmen este inima orașului, Valencia istorică.

– Ce îți pun azi, Maria? schimbă subiectul.

Nu mai știu ce am comandat pentru că m-am întors imediat în capul meu să schimb direcția textului.

Stilul Asador Boro

Asador are așa, un stil aparte, e atent cu lumea, știe cât și cum să glumească. Când m-am întors să ies din local am văzut că în spatele meu era coadă. Schimbase subiectul strategic. Mi-am luat comanda și am ieșit. Scopul nu mi l-am atins, dar nici nemulțumită nu eram. Asador îmi dăduse acces la trecutul lui atât cât aveam nevoie. Motivul pentru care eu tot cumpărasem de la el nu erau informațiile în cifre și date, ci calitatea mâncării.

– Știi cum îți spun? l-am întrebat cu proxima ocazie.

– Cum?

– Mama mea de Valencia!

A râs.

– Da, da, nu râde, că mie nu îmi place să gătesc, dar în schimb, îmi place să mănânc bine. Și mama gătește bine …..

– Aaa, cu-atât mai bine pentru mine!

Când facem ceva, nu e vorba doar plăcerea pentru acel lucru. În el punem puțin din istoria personală, a părinților noștri și ce ne-au învățat. Iar când e vorba de mâncare, savoarea stă în toate ingredientele, în sos și-n condimente, dar mai ales în dragul cu care o pregătim.

PS: Acest articol nu este unul publicitar!! El este rezultatul experienței mele culinare cu Asador pe parcursul mai multor luni pe care am vrut să v-o împărtășesc și vouă.

În foto, cod prăjit cuardei copți.

Informații utile

– Adresă: Avenida del Puerto, 86, Valencia, 46023

– Program:

  • Luni, Marți, Miercuri: 12.00 – 15.45
  • Joi, Vineri, Sâmbătă: 10.00 – 16.00 și 19.00 – 22.30
  • Duminică: 10.00 – 16.00

Meniu și prețuri aici. Asador Boro are pizza, sandwich-uri, salate și multe alte feluri de mâncare. Pentru comenzi mai mari de 30 euro, se acordă discount de 20%.

Comenzi și rezervări pe whatsapp: (+34) 963.626.111

Comenzi online aici.

  • La comandă, paella și orice alte mâncăruri din meniu.

Cum să mănânci ieftin și bun în Valencia

Dacă ai bugetul limitat sau ești interesat să mânânci ieftin și bun în Valencia, am să îți recomand locul din care eu cumpăr de mâncare mai mai mulți ani!

Soluția ca să mănânci bun și ieftin în Valencia, sunt localurile pe a căror firmă e scris ”Comida para llevar” -mâncare de luat, în traducere aproximativă sau ”Comida casera”  – mâncare făcută în casă sau comida al horno – mâncare în cuptor.

Specific le este faptul că nu au locuri unde să stai și să mănânci, acolo doar se gătește mâncarea. Sunt niște bucătării industriale, amenajate cu aragaze, plite, rotisoare unde se gătește mâncarea. Se pregătesc mai multe feluri, iar unele locuri au și un  meniu al zilei.

Astfel de localuri se găsesc peste tot  în Spania, deci și în Valencia.

  • Un mare plus al acestor tip de localuri este faptul că au deschis chiar în timpul prânzului, în general între 12.00 și 16.00. Cum știi, în Spania este ora siestei și foarte multe restaurante sunt închise în acest interval.
  • Nu în toate localurile ”comida para llevar” se mănâncă bine!!! Înainte de a cumpăra, întreabă pe cineva din oraș, gazda sau la hotelul la care stai. Ei pot să îți recomande un astfel de loc cu mâncare bună, sunt cele mai indicate persoane. Dacă nu ai pe cine întreba, intră pe Google și dă o căutare după astfel de localuri sau pe Tripadvisors. Mai ale pe ultimul vei găsi și impresiile celor care au mâncat acolo!

Unul din lucrurile pentru care spaniolii sunt admirați este că știu să îți trăiască viața. Așa că tot mai puțini își petrec timpul în bucătărie și aleg să cumpere de la ”comida para llevar”. Este valabil mai ales pentru cei care muncesc, care la ora 14:00 iau pauza de masă. Este ora la care restaurantele se umplu, iar astfel de locuri sunt și ele aglomerate.

De obicei, un local ”comimda para llevar” deschide la ora 12:00.

Ele sunt foarte numeroase, trebuie doar să fii atent, când ești pe stradă să te uiți după ele. Cred că apare câte unul la fiecare sută de metri.

Mâncare  cu specific local

În urmă cu vreo cinci ani am descoperit un astfel de loc.  Se cheamă Asador Boro și se află în zona  portului.

Inițial nu am văzut decât paella și puntillas (pui de caracatițe prăjiți), probabil doar asta mă înteresa! În timp, am văzut însă că meniul este foarte divers.

Aici vei găsi paella valenciană (cu pui și carne de iepure), paella de mariscos (cu fructe de mare), fideúa (în loc de orez este fidea cu fructe de mare), aroz al horo (orez la cuptor cu roșii și cârnați), pui și cartofi la rotisor, cod prăjit, pulpe de pui cu cartofi (o mâncare cu sos), calamari prăjiți, falcă de porc, vinete umplute. Acestea sunt felurile de mâncare preparate specifice sau preparate tradițional.

 

Localul oferă mai multe feluri de mâncare inclusiv pizza, dar și un meniu al zilei. Dacă sunteți multe persoane și vrei să fii sigur că vei găsi anumite feluri, poți suna să îți rezerve ce vrei. Ție îți va rămâne doar să te duci, să plătești și să iei mâncarea.

Pe ”Asador Boro” îl testez de atâția ani, așa că vorbesc de o constanță a calității mâncării. Să ai în vedere că în Valencia se mănâncă sărat, mulți străini se plâng de asta, nu e doar opinia mea, iar ”Asador” nu gătește la fel de sărat. Nu excesiv! Sigur, i se poate întâmpla să-i scape, dar e o excepție!

Feluri de mâncare și prețuri

Meniul zilei la ”Asador Boro” este de 6,50 euro. El include două feluri de mâncare, în fiecare zi este altceva, și un mic desert.

O porție de fideua și una de paella, probabil în jur de 350 gr fiecare costă 8,25 euro. Aici o porție de paella este 4,50 euro, doar fideua este puțin mai scumpă.

Dacă vrei să încerci mai  multe feluri de mâncare, am să îți spun una din experiențele mele și cât a costat: o porție de fideua, o jumătate de pui la rotisor și trei jumătăți de cartofi la rotisor. Prețul: 10,50 euro.

În cazul ”Asador Boro”, dacă ai să comanzi mai mult de 30 de euro, vei avea parte de o reducere de 20%.

Cum îmi place orezul, o perioadă am comandat obsesiv paella, schimbând doar uneori cu fideua. Patronul, care este prezent zi de zi servind, m-a îndemnat în una din dăți să încerc și altceva:
– Să știi că avem și meniul zilei, dacă vrei să schimbi. Sunt alte feluri de mâncare. Iar vinerea pregătim cocido completo!

Important: dacă vrei să ai de unde alege, vină cât mai aproape de ora deschiderii, ora 12:00!! Are clienții lui și mâncarea bună se termină repede!

Ce este cocido completo

Atât mi-a trebuit să aud de cocido. Îl cunoscusem cu ceva timp în urmă, mâncând într-un banal restaurant din cartier.

Cocido este un fel de mâncare tradițional în Spania, doar că are denumiri regionale. De origine, este din zona Maridului.  În regiunea valenciană este cunoscut sub numele de ”puchero valenciano” sau ”cocido completo”. Se prepară prin fierberea mai multor legume (aici cartofi, morcovi, năut, ceapă) cu diverse feluri de carne (de porc, de pui, de miel, cârnați,  chiftea).

Acest fel de mâncare este un fel de doi în unu pentru că acoperă atât felul întâi, cât și pe al doilea. Zeama în care au fiert cele de mai sus se amestecă cu caldo,  o zeamă ( scuze de exprimare, dar nu știu cum să o definesc, care se găsește semipreparată șți în supermarketuri) . Ceea ce rezultă este supa care se servește caldă. Felul al doilea este compus din  legumele și carnea însoțite eventual de diverse sosuri și bine-nțeles de un pahar cu vin roșu.

 

Sper să nu-ți fi provocat o furtună în stomac sau în gură, am vrut doar să știi despre ce e vorba. Dacă vei vedea undeva ”cocido completo” sau ”puchero valenciano” să știi despre ce e vorba. Mie îmi place atât de mult că spun că-i o mâncare de dai cu căciula în papagali! Am adaptat puțin vorba noastră românească. La ”Asador boro”,  cocido este mâncarea din meniul de vineri.

Acest articol nu este o reclamă plătită la ”Asador Boro”!!

  • Este un loc de unde cumpăr mâncare de mai mult timp, sunt mulțumită de calitate și am vrut să știi și tu. Știu cum e să fii nou într-un oraș și/sau să vrei să mănânci ceva gustos! Plus că astfel de lucruri nu le găsești în ghiduri turistice!

Informații utile

– Adresa ”Asador boro”: Avenida del Puerto, 86, Valencia 46023

– Program: Zilnic 12.00-15.45, inclusiv duminica.

– Web:  http://www.asadorborovalencia.com/

Cum ajungi:

* Cu autobuzele rețele de transport municipale EMT, liniile 4, 92

* Cu bicicleta. Despre rețeaua de biciclete a municipalității, poți citi aici.

El Pollo Criollo

Sau, în românește, ”Puiul rumenit”.

Este un local tot ”comida para llevar”, care prepară carne pe grătar în stil argentinian, parilla, dar nu și de vită și paella valenciana (cu iepure și pui).

Zilnic, grătarele duduie sub caldura vreascurilor și cărbunilor încinși!

Ce poți găsi? Cârnați – longaniza, morcilla, chorizo – pui, frigărui, coaste de porc și, nu în ultimul rând, cartofi în staniol, pe cărbuni! Pe toate vi le recomand, împreună cu unul din sosurile casei!

Meniul complet îl ai aici! Poți comanda, dar e nevoie să vii și să ridici personal comanda.

Mâncarea nu e ieftină ca la ”Asador”, oricum mai ieftină dect la restaurant, și, ce mai important, merită! Spre exemplu, o pulpă de pui pe grătar costă 4,30 euro!

Sunt aproape sigură că te vei linge pe degete!

-Recomandări:

Vino cât mai aproape de ora deschiderii! Dacă nu poți și vrei să te asiguri că găsești ce vrei, sună și dă comandă! E nevoie să spui și ora aproxiamtivă la care vii! Personalul nu vorbește engleză, dar e amabil!

– Dacă ai dat comandă, verificați ce vi s-a pus în casoletă, e posibil să mai greșească, fără intenție! Dar se poate îndrepta cât sunteți în local!

– Ca să-ți faci o idee, las aici un video pe care l-amm făcut în iunie 2022. Am greșit când am spus de cartofii pe grătar, probabil că de poftă! 🙂 Eu când îmi cumpăr cartofi, acasă pun puțin parmezan peste ei și îi bag un pic la cuptor!

Informații utile:

– Adresă: Av. Manuel Candela 28, Bajo Izquierda, Valencia.

– Tel: +34.963.301.487

– Program zilnic: 10:30-15:30 și 19:30-22:30

* * * 

Articole care s-ar putea să te intereseze ca turist în Valencia

– Despre unde poți mânca o paella, la mama ei acasă, afli aici.

Cum ajungi din aeroport în centrul orașului Valencia 

Ce să vizitezi în Valencia în patru zile, bine, fie și în cinci

– Locurile cu cea mai bună panoramă în Valencia

Cât costă o vacanță în Valencia

– Linia publică de autobuz C1 parcurge o parte din centrul istoric din Valencia

– Care sunt și ce oferă autobuzele turistice hop on-hop off în Valencia

– Cu copiii în Valencia

– Muzee pentru copii în Valencia

Ponturi utile pentru un turist în Valencia

– Ce să faci în Valencia pe vreme urâtă

– Cu trenul în Valencia și împrejurimi

– Luggage storage în Valencia. Unde poți lăsa bagajele pentru câteva ore și chiar mai mult

– Plaza del Patriarca, o bijuterie culturală, de artă și religioasă a orașului Valencia

– Despre Valencia, ce nu îți spun ghidurile turistice

 Cu animalul de companie în transportul public din Valencia, pe tren și autobuzele de lungă distanță

* * *

Sursă de informare: Experiența proprie 🙂

Foto: Fotografia articolului aparține autorului Valemciana.ro

Cafeneaua Mayan, savoare de Guatemala în inima Valenciei

O dimineață de pe la jumătatea lui martie 2019, plecasem la vânătoare de fallas-uri prin Valencia. Eram lângă Torres de Quart, Turnurile Quart, când corpul îmi tot spunea că mai vrea o cafea. Deși băusem una înainte de plecare, altfel n-aș fi reușit să ies din casă.

Mayan Coffees sau cafeneaua Mayan. E scris în dreptunghiul alb desenat pe peretele gălbui, sub o cană mare, cu conturul verde. Sub ea, tot cu verde: ”Cultivăm. Prăjim. Servim”. De-a lungul peretelui, spre intrare, niște table suspendate, una în spatele celeilalte, se mișcă ușor în vânt. Prima îmi atrage atenția: ”Cafea de la ferma noastră”.

Odată ce le-ai trecut pragul, unele localuri te surprind. Interiorul îți oferă o altă imagine decât cea la care te așteptai de-afară. La Cafeneaua Mayan, prevestirea galbenului din exterior, de atmosferă caldă, simplă și plăcută se continuă în interior. Ca și când o pensulă uriașă a pictat totul dintr-o mișcare.

În fața intrării, un bar mic, cu două scaune. Sunt ocupate de un cuplu. Înaintez căutând un reper: cer la bar sau să merg la masă? Când dau cu ochii de aglomerația de pe jumătatea stâng-a barului mă opresc. O tavă cu croisante, un bol cu portocale și două suporturi de sticlă cu picior, de sub ale căror capace par a râde o prăjitură cu mere și una cu morcovi. Nuanțele de maro, consistența blatului, dar și a glazurii care nu era țeapănă, sunt semnele unei prăjituri de casă.

Recomandare cu surprize

Doamna alături de care ajung, îmi vede privirea lungă și mă îndeamnă în engleză:

– E foarte bună, încearc-o!! Se referea la prăjitura cu morcovi că la ea mă holbam.

Întorc capul spre ea. Un chip blând și luminos, de o frumusețe elegantă îmi inspiră încredere. Decid să beau cafeaua cu o felie de prăjitură.

Aștept ca baristerul să își termine ritualul la mașina de cafea și să mă privească. Nu vreau să îl deranjez, pare într-o lume aparte. El, mașina de cafea, ceștile, pe care le întoarce cu fața în sus, cana în care toarnă lapte și celelalte ustensile din jur. Sunt acolo, în acel local, dar totuși separați de restul spațiului prin ceva.

Cred că simțurile îi sunt adaptate mediului de lucru. Nici n-apuc să termin gândurile și întorcându-se spre mine, mă întreabă ce vreau.

– Un capucino și o prăjitură cu morcov.

– Imediat! îmi răspunde și-și continuă ritualul.

În trecere prin Guatemala

Mă duc spre partea din spate a cafenelei, la o poliță-bar din dreptul ferestrei și mă cocoț pe scaun. De la înălțimea lui pot studia localul fără să par indiscretă.

Locația nu e mare, să aibă poate zece mese cu totul. Ce atrage și dă sentimentul de familiaritate, nu sunt atât dimensiunile, cât decorațiunile și desenele de pe pereți. Suportul de șervețele așezat într-o găină sau cocoș tricotat, maro cu galben, niște mingi mari și ovale, portocalii, prinse într-un cui, circuitul cafelei de când e floare până când ajunge-n cană desenat cu verde, cantitatea de cafea din fiecare tip al băuturii pictată în dreptul barului. În spatele a două fotografii alb-negru cu Turnurile Quart în anii ’60, un desen ce mă duce cu gândul la cultura Maya. Este reprezentat tot circuitul cafelei prin simboluri și linii.

– Cafeaua și prăjitura! mă trezește vocea celui care îmi aduce comanda.

Când soția e în bucătărie …..

Poate că rândurile de față ar fi trebuit să înceapă de aici, când am sorbit cafeaua și am mestecat o bucată de prăjitură. Gustul a fost atât de fin că părea mai degrabă o senzație decât o explozie de savoare în gură. Despre ce era vorba, de fapt, am aflat când m-am dus să plătesc. De fapt mi-am creat ocazie să mă bag în seamă, ceva mă chema către tejgheaua de la intrare.

– Gustoasă tarta asta de morcovi, e făcută în casă?

… soțul dă din casă

Cel care mă servise e la bar. Zâmbește ușor și îmi spune:

– E făcută de soția mea! și arată spre bucătărie. O cheamă pe Gladys, îi spune că mi-a plăcut.

– Mulțumesc! Îmi place să fac prăjituri, e o rețetă din familie! Și ce e aici și nu e al meu, spun asta! Uite, cum sunt croisantele! Pe ele le cumpăr! Prăjitura cu morcov una pe zi.

Îmi povestește puțin despre blat, care nu e nici sec, dar nici foarte însiropat și despre morcovii pe care îi folosește. Nu îi aud cuvintele, doar le înghit cu noduri.

Și prăjitura cu mere avea față de ”casă”, dar nu mai puteam suporta alte detalii culinare.

Generații de oameni și boabe

– Și cafeneaua? întreb, intuind că ei nu sunt niște simpli angajați.

Cafeneaua Mayan am deschis-o în urmă cu cinci ani. Când bunica mea a lăsat moștenire plantația de cafea, La Morenita (Guatemala), ne-am gândit să facem ceva mai mult! De trei generații familia noastră se ocupă de cafea! Am vrut să aducem oamenilor povestea cafelei, să știe tot procesul, de la arbore și până când ajunge în ceașcă…. Plantația noastră nu e mare, are o suprafață de 4000mp și se află la o altitudine de 1350m și ceea ce ajunge azi la Mayan este rezultatul muncii oamenilor de acolo. Am format o cooperativă și în ea lucrează persoane de toate vârstele, îmi spune Gladys și face o pauză, probabil să vadă dacă am înțeles.

Fața nevăzută a cafelei

Zâmbesc în semn de plăcere, dar nu văd esențialul. Continuă:

– Pe plantație lucrează și copii! În America de Sud e sărăcie …… De aceea avem bolul acela (n.a. și-mi arată cu mâna bolul imens de sticlă de pe bar în care sunt monede). Tot ce se strânge acolo merge la copii. Forța de muncă de pe plantațiile de cafea este mult subevaluată!! Companiile mari au cumpărat plantații și plătesc lucrătorii cu foarte puțin. Noi nu am vrut să o vindem pe a noastră și nici să profităm de pe urma celor care muncesc așa că am format cu ei o cooperativă, iar câștigurile le împărțim. De doi ani exportăm și în Orientul Mijlociu și pentru asta suntem foarte bucuroși, pentru că ferma noastră se susține din eforturile proprii, putem să îi plătim pe oameni astfel încât să fie mulțumiți! Iar toate fermele de cafea cu care colaborăm sunt ale particularilor, nu aparțin unor companii.

O cafea cu spumă de pasiune

O privesc și ascult pe Gladys cum vorbește și mă întreb oare ce iubește mai mult: cafeaua sau spiritul de comunitate? Deși, dacă stau bine să mă gândesc, cam greu să vorbești despre ele separat. Cafeaua are nevoie de colectivitate ca din arbore să ajungă licoare, iar pe de altă parte, orice comunitate când se reunește, o face în jurul unor căni cu cafea. În drumul ei cel lung, cafeaua unește invizibil existențe.

– Toată cafeaua dela Cafeneaua Mayan este de pe plantația noastră!! Noi o prăjim aici, noi o preparăm, nimeni nu intervine în procesul ăsta înafară de noi! Sunt importante solul în care crește arborele, aciditatea lui, temperatura la care crește și mai ales tot ce se întâmplă după ce e culeasă.

– Am văzut desenele astea, îi spun arătând la cele de pe pereți.

– Da, reprezintă circuitul cafelei. Aici este ca o poveste, are și text, e pe înțelesul oricui, iar aici, mai simplu și în stil guatemalez. Am vrut să atragem atenția celor care vin aici asupra procesului cafelei! Este unul lung și presupune multă muncă!! Uite, la orice masă ai sta, vezi unul dintre desene! îmi arată răsucindu-se ușor pe loc.

Familia de la Cafeneaua Mayan

– E tare plăcut aici la voi, la Cafeneaua Mayan e o atmosferă ca de familie!

– Păi suntem o familie! El e soțul meu, Oscar (n.a. cel care îmi adusese cafeaua și prăjitura), iar ea este mama mea, dar nu lucrează aici, adaugă râzând. Mi-o arată pe doamna de la bar, cea care îmi recomandase prăjitura.

Mă întorc către ea și îi spun râzând:

– M-ai păcălit!!

Își dă ușor capul pe spate amuzată:

– De ce, nu a fost bună?

Doamna și domnul sunt americani, le place să călătorească și câteva luni pe an le petrec în Valencia. Le plac orașul, clima, oamenii …..

Ați vrea să-mi zâmbiți la poză?

– Dacă nu vă supărați, aș vrea să vă fac o poză tuturor. Asta doar dacă vreți și sunteți de acord să o pun în articol.

Aud un cor de ”Sigur!” Gladys și Oscar vin grăbiți și se așează alături de doamna și domnul. De partea cealaltă a barului, baristerul își vede de treabă fără să atragă atenția. Oscar îl strigă și îi face semn cu mâna să se alăture:

– Christian, vino! Vino și tu!! Doar ești parte din Familia Mayan!

Orice turist care ajunge în Valencia vizitează și Turnurile Quart, care sunt un obiectiv turistic. Odată ajunși aici, nu ratați Cafeneaua Mayan, e chiar în spatele turnurilor! La prețuri decente o să aveți parte de o experiență cu savoare și zi de Guatemala!

Informații utile

– Adresă: Calle Murillo 54, 46001, Valencia

– Program zilnic: 09.00-20.00

– Informații suplimentare: se poate servi mic dejun și ceai.

Cum ajungi: 

– Cu autobuzele companiei de transport public EMT, Liniile 5, 73.

– Cu Metro, cele mai apropiate stații de metrou până la Torres De Quart: stația Pont De Fusta Linia 4 – Mas Del Rosari , stația Àngel Guimerà Linia 9 -Riba-Roja De Túria.

– Cu bicicleta.