Concurs internațional de paella

În cursul săptămânii trecute am aflat că vineri, 8 martie, va avea loc a XXX-a ediție a Concursului Mondial de Paella. Concursul a fost organizat de Falla Dr. J.J. Dómine-Port și de Ziarul ”Portul” și s-a adresat doar companiilor din sectorul logistic.

Entuziastă de acțiune și dornică să văd cums e face o paella la mama ei acasă, m-am prezentat la locație, pe esplanada stației vechi din El Grao din Valencia puțin după ora 14. Dar ce să vezi, mare mi-a fost mirarea când am aflat că intrarea se face doar pe bază de brățară. Am insistat în zadar, mi s-a spus că dacă nu am brățară nu pot intra, că nu se comercializează niciunde, a fost distribuită de organizatori participanților. Pentru că întreaga acțiune este, de fapt, privată…..

Cum domnul de la intrare nu a fost impresionat de explicațiile mele că am un blog și promovez Valencia, m-am adresat altuia. Mi-a spus că astea sunt regulile, dar că va chema pe cineva de la comunicare.

Maria-Luisa, de la falla organizatoare, nici nu m-a lăsat să îi explic prea multe, mi-a dat permis de intrare din partea presei, mi-a luat datele, adică numele meu și adresa blogului, mi-a spus câteva cuvinte despre concurs, la ce oră vine fallera mayor în caz că vreau să prind momentul și mi-a dat liber la umblat.

Cred că m-a copleșit entuziasmul celor prezenți (care l-a și întrecut pe-al meu) de n-am țopăit de bucurie printre focuri și paella.

Citisem că vor participa 9000 de persoane și că se vor face 600 de paella. Probabil așa a fost pentru că lume a fost câtă frunză, câtă iarbă. Cât despre atmosferă, tipic spaniolă: plină de pasiune pentru gătitul unei paella, de veselie, fîără nicio urmă de încordare concurențială.

 

 

În pofida atmosferei destinse, regulile au fost foarte clare: fiecărei firme i s-a atribuit un sector determinat. A fost obligatorie folosirea doar a ingrendientelor distribuite de organizatori, cu excepția rozmarinului care putea fi adus: orez, pui, iepure, legume, tomate, ulei, sare, coloranți, boia, apă și foc. Pentru a se evita deteriorarea asfaltului, nisipul a fost și el furnizat de organizatori, de asemenea mesele și scaunele. Participanții au putut să își aducă ustensilele de gătit, asemenea și băutura.

Participarea s-a făcut pe bază de taxă. S-au putut face și donații, toate fondurile strânse fiind donate instituțiilor și colegiilor care funcționează în acest domeniu (cel portuar).

Eu am plecat la puțin timp după ce a început să se prezinte juriului realizările culinare. Acesta a fost format din reprezentanți ai mediului de afaceri, instituțional și politic și bine-nțeles din fallera mayor și curtea sa de onoare.

Ceea ce nu știu este dacă membrii juriului au și gustat, pentru că nu vreau să mă gândesc la cum s-or fi simțit.

M-am plimbat printre concurenți și paella bolborosind pe foc, m-am îmbibat de miroul de fum și am văzut zeci de paella. Am remarcat creativitatea la nivel de dimensiune și nu de compoziție, pentru că tipurile de paella erau cele clasice. Majoritară a fosst paella valenciană (are pui, iepure, melci, pe lângă orez, desigur).

Cea mai mare paella din concurs a avut în diametru 2,5 m.

Toată acțiunea, premierea și petrecerea de după, s-au încheiat la ora 20:00. Am lipsit de la premiere, dar am reușit să văd premiile: sunt niște statuete care reprezintă un bărbat amestecând într-un vas mare de paella.

Cine a ieșit câștigător nu știu și probabil nu are nicio importanță. Ce contează și mă impresionează la acești oameni, este spiritul lor solidar, bucuria și plăcerea de a face lucruri împreună.

Mulțumesc sincer Mariei-Luisa, care mi-a permis să intru și să iau parte la marea petrecere!!

Mascletá în culori

Specific sărbătorii ”Las Fallas” sunt spectacolele pirotehnice cunoscute sub denumirea de mascletá.

În ultimii ani au devenit tot mai complexe, maeștrii pirotehnici întrecându-se în exploziile de zgomot și culoare.

Atât începutul, cât și finalul sărbătorii sunt marcate de câte un astfel de spectacol grandios, diferite de cele care au loc zilnic în Plaza del Ayuntamiento (Piața Primăriei) și care au loc noaptea.

Cea de sâmbătă 02 martie, numită ”Nit del ninot” (Noaptea ninot) a marcat unu moment important, cel al paradei ninots-ilor, păpușile care compun grupurile statuare ridicate pe străzi.

Înregistrarea cuprinde show-ul integral de sâmbătă noaptea. A fost cu adevărat ceva extraordinar! Merită văzută până la capăt! Atenție la ”cutremur”, minutul 5:02.

Fotografia surprinde momentul ”cutremurului”.

În foto de mai jos, clădirea ”Palatul Poștei” învăluită în fumul ce se ridică în urma mascletá.

Spectacolul integral de mascletá îl puteți vedea aici:

La crida (III). Deschiderea oficială religioasă

Adrenalina și emoțiile de la festivitatea La crida, deschiderea oficială, le-am consumat făcându-mi loc prin mulțime. Nu pot aprecia numărul celor prezenți, dar n-aș greși spunând ”câtă frunză, câtă iarbă.” Lumea mișcându-se părea un val care inunda încet. Ce a fost dificil, să o străbat în contra sens, am înțeles apoi că fusese doar un moft.

După ce am părăsit bulevardul și am intrat pe strada Serranos, am dat de greu ….. la propriu …. Primul pas făcut nu a avut ca efect înaintarea, ci strivirea nasului în spatele celui din față. Oamenii formau o masă compactă, veselă, mai degrabă preocupată de distrat decât să se deplaseze.

Să mă adaptez ritmului ar fi însemnat să pierd cel de-al doilea moment important al serii: intrarea fallerelor în biserică.

Este manifestarea care încheie actul La crida.

La crida, ceremonia religioasă

Dacă festivitatea de la Turnurile Serranos marchează inaugurarea oficială laică a Las Fallas,  ceremonia care are loc imediat după, reprezintă deschiderea oficială religioasă. Ca în fiecare an are loc în Biserica Virgen de los Desamparados (Fecioara celor Defavorizați), aflată la distanță de mers pe jos. Ca să nu o pierd, a trebuit să îmi croiesc drum și să înaintez în forță spre obiectiv.

Am ajuns la timp, găsind un loc chiar în primul rând de bănci. M-am lăsat și eu dusă de neliniștea ce i-a cuprins pe cei prezenți, așteptând fallerelor. Erau pe drum, de unde venisem și eu, dar protejate de pază.

Ele sunt un fel de regine ale sărbătorii, însă nu sunt alese pe criterii de frumusețe, ci de comportament civic, implicare socială. Pentru ele este o onoare rolul pe care îl au, iar el nu se termină odată cu sărbătoarea, ci abia anul următor când sunt alese alte fallere.

Primele care au intrat au fost cele mici (falleras infántiles) urmate de fallerele adulte (falleras mayores) însoțite de falleri și oficiali. Virgen de los Desamparados este patroana orașului Valencia. Cu prilejul unor evenimente importante din oraș i se aduc ofrande.

Acum fiecare falleră a venit în fața preotului cu buchetul și îl oferea după ce săruta florile.

Am privit în jur și am văzut chipuri pline de bucurie și satisfacție. Bărbați, femei, clerici și chiar și oficiali. Cred că pentru câteva minute, întreaga atmosferă din biserică a fost încărcată de emoție. A urmat o slujbă scurtă, când biserica s-a umplut de sunetele orgii și vocile celor prezenți, apoi momentele de fotografii oficiale: tot grupul, doar fallera mayor și fallera infántil.

Valoarea tradiției

La semnul unor falleri însoțitori ai grupului, fetele s-au pus în mișcare și încolonate, au ieșit din biserică. Noi, cei dinăuntru, am știut când primele au ieșit: de afară a venit o explozie de urale.

La crida nu iau parte pentru prima dată. Însă de fiecare dată sunt impresionată de valoarea pe care-o dau valencianii tradiției. Dedicația și respectul pentru ea au fost atât de rafinate de-a lungul timpului, încât transformat Las Fallas dintr-o  sărbătoare locală în cea mai mare a comunității și bun al patrimoniului internațional!

La crida (II). Deschiderea oficială laică

Mi s-a întâmplat de multe ori ca abia când m-am depărtat de oameni sau situații să le văd nuanțe mai profunde. Așa a fost și duminică, 24 februarie, când am luat parte la evenimentul La crida. Deși denumirea este la singular, evenimentul este compus din mai multe manifestări, toate în aceeași zi. Despre prima, Deșteptarea, poți citi aici. În ultima parte am participat la deschiderea oficială laică și bisericească.

Introducere în …. atmosferă

Am ajuns la fața locului, Torres de Serranos (Turnurile Serrano), nu cu mult înainte de ora 20.00, anunțată pentru începerea festivității. Urma să aibă loc ce-a de-a doua parte a actului La crida, adică deschiderea oficială a sărbătorii Las Fallas.

Atmosfera de petrecere am găsit-o la câteva străzi distanță unde o fanfară cânta ritmuri disco. Pe măsură ce mă apropiam, muzica se era tot mai tare, luminile dansau spre cer, mulțimea deveneau compactă. Atât de multă lume că în unele locuri nu puteai nici un ac să strecori între două persoane. Locul era sufocat, dar din toate direcțiile tot mai veneau oameni…… Cu fanfare, se cânta și dansa.

Am încercat să îmi găsesc un loc în fața turnurilor, dar a fost imposibil: zona era împărțită în petrecăreți care se mișcau frecându-se unii de alții și cei și care stăteau ca și când erau sudați.

Pe Ponte del Serranos era impossibil de ajuns! Ca și La crida de anul trecut, oamenii veniseră cu 2-3 ore înainte. Este vederea cea mai bună, cu ambele turnuri în față. În timpul evenimentului se fac proiecții cu laser pe ele. Într-o cursă contra cronometru, m-am întors și am trecut Ponte de la Trinitat în fugă. Trece peste Parcul Turia, deci are o lungime considerabilă. Am ajuns pe strada Sant Pius V, paralelă cu cea a turnurilor. Cu trei sferturi de oră înainte de deschidere, am reușit să găsesc un loc cu vizibilitate bună. După ce m-am oprit, am privit în jur: oamenii nu mai veneau în valuri, practic inundau zona.

Până la ora anunțată de deschidere, muzica a făcut atmosfera. Sub săgețile laserelor colorate, pe ritmuri moderne, Turnurile Serranos păreau că dansează și ele. Atmosfera a fost încinsă, nu era nevoie să bei alcool sau fumezi iarbă ca să te simți bine! Spun asta eu, aflată la distanță de peste 1 km față de turnuri.

Când lucrurile se însuflețesc

Greu de descris atmosfera de La crida ….. muzică, lumini, lume cât să ne putem mișca de pe un picior pe altul.

Impresionantă a fost povestea redată pe Turnurile Serranos cu lasere, când au părut o inimă ce pulsează! Mi-a confirmat teoria că toate lucrurile prind viață! Dar pentru asta trebuie ca oamenii din jur să creadă-n ele și să le iubească.

Mulțimea aceea incredibil de mare adunată pentru deschiderea oficială mi-a dat un sentiment cu care cochetasem în trecut doar o dată, vag, în țară fiind: de mândrie a apartenenței la o comunitate. Când muzica disco se oprea intenționat în timpul unui hit, vocea imensă a mulțimii se ridica în aer umplând pauza,. Când oficialitățile au vorbit sau când imnul Valenciei a răsunat din turnuri, s-a lăsat o liniște ne-ntreruptă. Când spectacolul de artificii și lasere s-a încheiat, aplauzele au izbucnit într-o explozie. În același timă cu senzația de piele de găină, m-a cuprins o emoție puternică! Am simțit din nou ce-seamnă puterea oamenilor când sunt împreună!

Înregistrarea de mai jos este spectacolul integral cu lasere și artificii de La crida, Valencia, 2019.

Pentru plăcerea voastră, cu bucurie!

 

La crida (I). Deșteptarea

Las Fallas, cea mai mare sărbătoare a comunității valenciene, transformă în luna martie străzile orașului într-un muzeu de artă stradală. La Crida, actul care deschide oficial această sărbătoare are loc în ultima duminică din februarie a fiecărui an.

Tre-ziii-rea!

La crida cuprinde mai multe manifestări importante, toate având loc în acea zi. Prima este La Despertá. Trezirea sau chemarea. Începe la 7.30 și are un specific unic: oamenii merg pe un traseu stabilit, aruncând cu petarde de mică putere în caldarâm.

Au dreptul să participe cetățeni spanioli majori. Cutiile cu petarde sunt distribuite într-un singur loc și doar cu câteva minute înaintea acțiunii. Scopul actului este trezirea locuitorilor Valenciei și chemarea lor la sărbătoarea care va începe, Las Fallas.

Joaca de-a războiul

Sutele de petarde umplu atmosfera de fum și zgomot în doar câteva secunde. Pe măsură ce se înaintează pe străzi, aerul devine irespirabil, motiv pentru care majoritatea participanților au gura acoperită, iar zgomotul asurzitor. Cine nu știe nimic despre semnificația acțiunii și vede înregistrări video, are impresia că este război.

Realitatea însă este cu totul alta, nicidecum una dură! În pofida rezultatului agresiv, auditiv și olfactiv, oamenii care iau parte La crida sunt se distrează făcând lucruri care în mod obișnuit nu le sunt permise. Mai mult, actul în sine are și efect terapeutic, cel de a descărca energii negative, stres, acumulări, dar cu siguranță nu acesta este motivul care îi aduce laolaltă pe participanți. Chemarea este primul act care anunță marea sărbătoare, Las Fallas.

Am observat cu plăcere că participanții au vârste diferite, nu-s doar tinerii. Un domn trecut sigur de 55 ani, văzându-mă că fac poză turnului Bisericii Catalina, m-a bătut pe umăr și mi-a oferit locul său. Fiind chiar pe mijlocul străzii, vederea era mult mai bună. I-am mulțumit și apoi l-am urmărit puțin. Era cu partenera, și ea o persoană trecută de 50 ani, se distrau de minune. Aruncau cu petarde în caldarâm în gesturi copilărești, unul la picioarele celuilalt, râzând.

Final cu specific valencian

Finalul traseului este în Plaza del Ayuntamiento, Piața Primăriei. Conform tradiției valenciene, că orice eveniment important din viața cuiva se marchează și printr-o bubuitură, acțiunea este încununată de o mascletá.

Am participat de-a lungul timpului la multe astfel de spectacole pirotehnice, în același loc, dar cea de ieri a fost cu adevărat specială: artificii, culoare și în final, ”cutremurul” atât de intens, încât pe noi, cei aflați la 80 m distanță, ne-a forțat să ne deschidem gurile ca să nu ne pocnească timpanele. Senzațional!!

Am înregistrat integral spectacolul pirotehnic și îl puteți vedea în înregistrarea de mai jos:

Ca și când n-a fost nimic

După ce bubuiturile și focul au încetat, forțele de ordine au permis mulțimii împărțită în toate colțurile pieței, să se amestece. Oamenii au curs ca o energie înspre balconul primăriei unde erau fallerele și oficialitățile. Unii dintre ei au cunoștințe, prietene sau rude fallere și asta este o mare mândrie.

Efortul depus a fost răsplătit printr-un mic dejun gratuit, oferit de primărie.

Prima manifestare din actul La crida luase sfârșit.

Când am plecat, atmosfera din piață era de bucurie și satisfacție a datoriei împlinite. Pentru cineva dinafara locurilor, este greu de asociat un astfel de sentiment cu o acțiune plină de zgomot și fum. Dar ea anunță începutul unei mari sărbători, care de-a lungul timpului, prin semnificațiile și obiceiurile sale, a unit comunitatea.

În drumul de întoarcere, am trecut și prin locul în care a început acțiunea. Strada care cu o oră în urmă era doar fum, rumeguș, pungi, cutii de carton și resturi de petarde, acum se-mprospătase. Trotuarele și drumul luceau sub apa proaspătă și neuscată, pregătite pentru o nouă zi, ca și când Deșteptarea fusese doar un vis.

În seara aceleiași zile a avut loc La crida partea a doua: deschiderea oficială laică și cea religioasă.

 

Cea mai înaltă mascletá din istoria Valenciei

Vineri, 23.02.2019, ”La Marina” Valencia a găzduit cea mai înaltă mascletà din istoria Las Fallas. În cifre, mascletà s-a prezentat astfel:  100 m înălțime, 50 lățime, 5000 de petarde, 1700 kg pulbere. Ca și când toate aceste cifre n-ar fi fost suficiente pentru a anunța un spectacol în forță, cutremurul a ținut 20 de secunde, fiind de 3 ori mai puternic ca cel al unei mascletà obișnuite.
 
Mascletá este un spectacol pirotehnic specific comunității valenciene. El este format din explozii de petarde și artificii, durează între 5-7 minute și are un ritm crescendo. Partea din final are un ritm atât de intens, zgomotul produs, 120 decibeli, echivalează cu al unui avion la decolare, încât a fost denumită și ”cutremurul”.
 
Spectacolul de vineri a fost opera faimosului pirotehnist Ricardo Caballer .
 
Trei sferturi din spectacol este cu artificii, ultima parte cu petarde. Senzaționalul a fost mascletà, care a fost ridicată pe verticală, ținută de o macara.
 
Realizarea este deosebită, merită cele 10 minute cât durează, dar dacă totuși nu aveți timp pentru tot, dați de la minutul 8.40. Și bine-nțeles, cu sonor!!
 
După terminarea spectacolului, vapoarele și yahturile care erau în port au început să se salute între ele.