La crida (II). Deschiderea oficială laică

Mi s-a întâmplat de multe ori ca abia când m-am depărtat de oameni sau situații să le văd nuanțe mai profunde. Așa a fost și duminică, 24 februarie, când am luat parte la evenimentul La crida. Deși denumirea este la singular, evenimentul este compus din mai multe manifestări, toate în aceeași zi. Despre prima, Deșteptarea, poți citi aici. În ultima parte am participat la deschiderea oficială laică și bisericească.

Introducere în …. atmosferă

Am ajuns la fața locului, Torres de Serranos (Turnurile Serrano), nu cu mult înainte de ora 20.00, anunțată pentru începerea festivității. Urma să aibă loc ce-a de-a doua parte a actului La crida, adică deschiderea oficială a sărbătorii Las Fallas.

Atmosfera de petrecere am găsit-o la câteva străzi distanță unde o fanfară cânta ritmuri disco. Pe măsură ce mă apropiam, muzica se era tot mai tare, luminile dansau spre cer, mulțimea deveneau compactă. Atât de multă lume că în unele locuri nu puteai nici un ac să strecori între două persoane. Locul era sufocat, dar din toate direcțiile tot mai veneau oameni…… Cu fanfare, se cânta și dansa.

Am încercat să îmi găsesc un loc în fața turnurilor, dar a fost imposibil: zona era împărțită în petrecăreți care se mișcau frecându-se unii de alții și cei și care stăteau ca și când erau sudați.

Pe Ponte del Serranos era impossibil de ajuns! Ca și La crida de anul trecut, oamenii veniseră cu 2-3 ore înainte. Este vederea cea mai bună, cu ambele turnuri în față. În timpul evenimentului se fac proiecții cu laser pe ele. Într-o cursă contra cronometru, m-am întors și am trecut Ponte de la Trinitat în fugă. Trece peste Parcul Turia, deci are o lungime considerabilă. Am ajuns pe strada Sant Pius V, paralelă cu cea a turnurilor. Cu trei sferturi de oră înainte de deschidere, am reușit să găsesc un loc cu vizibilitate bună. După ce m-am oprit, am privit în jur: oamenii nu mai veneau în valuri, practic inundau zona.

Până la ora anunțată de deschidere, muzica a făcut atmosfera. Sub săgețile laserelor colorate, pe ritmuri moderne, Turnurile Serranos păreau că dansează și ele. Atmosfera a fost încinsă, nu era nevoie să bei alcool sau fumezi iarbă ca să te simți bine! Spun asta eu, aflată la distanță de peste 1 km față de turnuri.

Când lucrurile se însuflețesc

Greu de descris atmosfera de La crida ….. muzică, lumini, lume cât să ne putem mișca de pe un picior pe altul.

Impresionantă a fost povestea redată pe Turnurile Serranos cu lasere, când au părut o inimă ce pulsează! Mi-a confirmat teoria că toate lucrurile prind viață! Dar pentru asta trebuie ca oamenii din jur să creadă-n ele și să le iubească.

Mulțimea aceea incredibil de mare adunată pentru deschiderea oficială mi-a dat un sentiment cu care cochetasem în trecut doar o dată, vag, în țară fiind: de mândrie a apartenenței la o comunitate. Când muzica disco se oprea intenționat în timpul unui hit, vocea imensă a mulțimii se ridica în aer umplând pauza,. Când oficialitățile au vorbit sau când imnul Valenciei a răsunat din turnuri, s-a lăsat o liniște ne-ntreruptă. Când spectacolul de artificii și lasere s-a încheiat, aplauzele au izbucnit într-o explozie. În același timă cu senzația de piele de găină, m-a cuprins o emoție puternică! Am simțit din nou ce-seamnă puterea oamenilor când sunt împreună!

Înregistrarea de mai jos este spectacolul integral cu lasere și artificii de La crida, Valencia, 2019.

Pentru plăcerea voastră, cu bucurie!

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

16