Insula Tabarca, rezervația naturală locuită

Obiectiv: Insula Tabarca. Adresa: Marea Mediterană, 196 km distanță sud de Valencia. O duminică dimineață în care am lăsat timpul și peisajul să treacă pe lângă fereastră. Prin geamul verde-fumuriu alerga în sens opus terenul roșcat ciupit de verdele culturilor. Cum trebuia să fac ceva în cele două ore și jumătate de drum, am ales să mestec filozofic niște gânduri.

De ce o excursie către o destinație nouă nu ne trezește îngrijorare, iar situațiile necunoscute din viață, da? Sau când pierdem controlul? Ce face diferența: orgoliul sau teama?

Așa mă gândeam, pe locul de la fereastră al autobuzului, ușor chircită de aerul rece.

Cine și ce a făcut în ultimele secole Insula Tabarca?

Insula Tabarca (Isla de Tabarca în spaniolă) se află în zona Costa Blanca. Administrativ aparține de orașul Alicante și împreună cu insulele Cantera, Galera și Nao, formează un mic arhipelag în Marea Mediterană.

Istoria palpitantă a insulei începe din XV-lea, când a devenit refugiul piraților berberi. Ei controlau zona nordului Africii, atacând ambarcațiunile creștinilor.

Începând cu a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, n-au mai putut să își facă de cap: regele Carlos al III-lea a instaurat ordinea în zonă, dispunând fortificarea și repopularea insulei.

Primii locuitori au fost pescarii genovezi ținuți în captivitate în orașul tunisian Tabarka, de unde și numele ei. Din acea epocă datează și resturile zidurilor care înconjoară orașul, zona locuită a insulei.

În prezent, insula Tabarca este cea mai mare (30ha) și singura insulă locuită a regiunii valenciene.

Conform statisticii, în 2016 aici trăiau 57 de locuitori. Este o insulă foarte vizitată de turiști pe timpul verii, în 2017 primind un număr de 230.000 de turiști.

Cum ajungi pe Insula Tabarca?

Pe Insula Tabarca se poate ajunge din mai multe localități aflate pe Costa Blanca. Începând din luna aprilie a anului, spre insulă pleacă bărci moderne, catamaranuri pline cu turiști. Frecvența curselor este crescută pe timpul verii.

Cele mai apropiate localități sunt Santa Pola, aflată la 8 km și Alicante, la 22 km.

Cele mai bune conexiuni cu insula sunt din portul Santa Pola.

Durata unei călătorii din Santa Pola este de 20-25 de minute. Prețul unui bilet diferă în funcție de capacitatea ambarcațiunii: la cele mari 10 euro/ persoană/dus-întors, la taxiurile bărci, în care încap 10-15 persoane, 15 euro/ de persoană/dus-întors.

Biletele se pot cumpăra în ziua călătoriei sau online, de aici:

* Transtabarca  – www.islatabarca.com

* Tabarkeras – www.tabarkeras.com

* Tabarca Taxi – www.tabarcawatertaxi.com

Din Alicante, o cursă până pe Insula Tabarca durează 45-50 de minute și costă aproximativ 19 euro.

Biletele se pot cumpăra de aici: www.cruceroskontiki.com.

Pe insulă se mai poate ajunge și din alte localități: din portul Torrevieja (durata unei călătorii este de 40 de minute, iar prețul unei călătorii de 24 euro), din portul Benidorm (durata unei călătorii este mai lungă, cu escală în Alicante, costul 30-35 euro).

O excursie de o zi

Cum nu am mașină, iar insula este departe pentru a merge cu transportul în comun, am găsit o soluție economică și ca timp și ca bani. Am cumpărat excursia prin agenția de turism, International VIP Valencia.

Prețul a fost de 27 euro (17 euro excursia + 10 euro biletul de transport cu barca din și către Santa Pola).

Am plecat dimimeața la ora 8 și ne-am întors la ora 22 în aceeași zi. După părerea mea, pentru Insula Tabarca este suficientă o zi.

Din punctul meu de vedere a meritat toți banii, mai ales că nu ai nicio grijă: de condus, de schimbat autobuz, barcă…. nici măcar de cumprat bilete.

Ce poți face pe insulă?

Insula Tabarca este mică, dar are o ofertă de activități care umplu plăcut o ședere de 5-6h. Plajă, snorkeling, o drumeție în jurul insulei și o plimbare prin orașul cetate.

Dacă vei alege să te duci pe insulă pentru relaxare și să stai câteva zile, atunci vei avea parte de ea din plin, mai ales dacă alegi zile din timpul săptămânii.

Insula Tabarca se împarte în două zone clare și distincte.

Din portul în care te lasă barca, pornește un ponton lung care duce chiar în centrul insulei, un fel de kilometrul 0, marcat printr-o statuie reprezentând o piatră. Cel puțin mie asta  mi-a sugerat.

Stând cu spatele la port, în stânga se întinde partea naturală și sălbatică a insulei, iar în dreapta cetatea fortificată și locuită, orașul Tabarca de azi.

Odată debarcat tot grupul excursiei, am luat instructajul ghidului și ne-am împrăștiat care pe unde a vrut. Eu am ales să cunosc întâi partea sălbatică a Insulei Tabarca. Traseul plimbării este în formă de cerc, practic nu ai cum să te pierzi și urmând poteca te întorci de unde ai plecat. Mie mi-a luat 1,20 h, dar pentru că am mers lejer și m-am oprit de foarte multe ori să fac poze.

Ne înghesuim toți pe o plajă?

Cea mai mare și aglomerată se află chiar în fața kilometrului zero, este imposibil să o ratezi pentru că se vede. Dacă vrei o plajă retrasă, atunci las-o în urma ta și înaintează pe potecă. În scurt timp vei ajunge la o altă plajă, unde eu am întâlnit doi oameni la un picnic.

Cât am dat roată zonei sălbatice a insulei am dat vreo patru plaje, dacă nu cinci. Pe fiecare erau foarte puține persoane.

Ce este inedit la plajele Insulei Tabarca este vegetația lor. Plaja principală are mult pietriș, chiar și puțin nisip, dar celelalte au din abundență covoare din niște frunze uscate lunguiețe. De la depărtare am crezut că sunt alge aduse de apă, dar am aflat la întoarcere, citind pe un panou, că este aurul insulei.

Ce e cu plantele de pe plaje?

Este vorba de Posidonia oceanica, o plantă acvatică specifică Mării Mediterane, similară celor terestre, ale cărei frunze sunt lungi de până la 1m și care cresc grupate în tufișuri. Înflorește toamna, iar fructele ei sunt cunoscute sub denumirea populară de ”măslinele mării”.

Are o importanță deosebită deoarece produce o cantitate mare de oxigen, are rolul de a stabiliza solurile nisipoase, prevenind alunecarea și eroziunea coastei și reprezintă hrana crustaceelor, moluștelor și păsărilor din zonă. Se spune că această plantă este un bun indicator al calității apei, deoarece crește numai în ape curate.

Nu uita aceste lucruri pentru că ajuns la fața locului s-ar putea ca resturile de Posidonia uscate care acoperă plajele să îți dea o impresie de murdar. Din contră, ele sunt semnul curățeniei apei. Eu am trecut peste acest impact fără să fi știut aceste lucruri, doar pentru că fiind pe plajă nu era niciun fel de miros, iar ele arătau ca un câmp de frunze uscate.

Insula Tabarca – rezervație naturală

Datorită florei și faunei sale marine, suprafața de 1400 ha ce include și Insula Tabarca a fost declarată în 1986 rezervație naturală. Rezervația Marină Insula Tabarca  este prima rezervație de acest fel din Spania.

Muzeul și farul insulei

Prima clădire pe care o veți vedea în această parte a Insulei Tabarca este ca un cub din piatră și fără acoperiș. Este muzeul insulei în care se poate intra gratuit și în care veți afla informații desrep istoria ei.

La ceva distanță de muzeu se află farul insulei. O curiozitate a sa este faptul că nu este așezat aproape de țărm, dimpotrivă, în mijlocul terenului. Din cele citite am aflat că cel de astăzi nu este cel original ridicat în sec. al XIX-lea. Nefiind înalt, mă întreb dacă a fost folosit vreodată scopului sau doar ca și școală pentru ”fareros”?

Cimitirul

La marginea acestei părți de insulă se află cimitirul. Locul este împrejmuit, nu se poate intra, doar prin poarta de metal se poate arunca un ochi. Mă așteptam să fie un cimitir vechi, nefolosit, dar am văzut urne cu date recente.

În acest punct insula face cale întoarsă și o potecă bătătorită, de pământ, te întoarce la kilometrul 0.

Vegetația

Am încheiat turul insulei bătută bine de soare pentru că nu îmi luasem nicio protecție la mine deși citisem că aici nu sunt arbori care să facă umbră. Dar sinceră să fiu nu pre mi-a păsat, plimbarea a fost o încântare de culoare: albastrul-turcoaz al mării cu galbenul-pai al vegetației, un fel de iarbă foarte subțire, care crește în smocuri și galbenul intens al unor colonii de margarete mici.

M-a mai surprins că aproape de închiderea minicircuitului, deci în buza zonei turistice, am găsit un pâlc de margarete roșii. Denumirea găsită de mine este improprie, ele sunt un fel de flori de piatră, care cresc pe teren foarte arid.

Orașul Tabarca

Cetatea fortificată, cea în care se află orașul Tabarca, se află în partea opusă a insulei. Intrarea se face printr-o poartă de piatră, numită Poarta Levante sau Poarta San Rafael. Odată ce ai trecut prin ea, ajungi într-o stradă foarte animată, care duce chiar în inima micului oraș: o piață mai largă cu câteva, bănci de piatră, câțiva palmieri pitici, restaurante și terase.

Orașul are un farmec aparte, străzile sunt mici și înguste, nu întortocheate, par a avea ca unic rol cel a de ține la distanță casele ca să nu intre chiar toate unele în altele. Casele sunt sub formă de șiruri de clădiri, prinse unele de altele. Marea majoritate sunt îngrijite și renovate, albe cu detalii de culori de obicei în jurul ferestrelor. Multe dintre ele poartă semnele unui așezământ de cazare, pensiuni sau hoteluri.

Insula Tabarca este singura din regiunea valenciana care este locuită. Potrivit statisticii,  în 2016 număra 57 de locuitori. Numărul turiștilor este însă de o altă mărime: în 2017 a ajuns la 230.000.

Am făcut o tură a insulei, o vreme am umblat chiar pe zidul, fortificat până am ajuns la Biserica Sfântul Pentru și Pavel. Din păcate nu am putut să o vizitez, fiind duminică era închisă. Am revenit în piața mare după ce am încheiat vizita pe zidul fortificat.

Unde mănânci?

Am pus pe locul întâi plimbarea  și exploratul insulei, așa că am ajuns să îmi pun problema ”unde mănânc?” atunci când aproape toate localurile nu mai aveau locuri. Față de dimensiunile insulei, oferta de localuri nu este săracă. Sunt restaurante și în apropierea kilometrului 0, unde ghidul ne-a avertizat să nu mâncăm pentru că prețurile sunt mari, și în cetate, unde prețurile sunt ”mai acceptabile”.

Cum era duminică și insula plină de turiști, localurile din cetate au fost primele care s-au ocupat ….prin rezervare. În intervalul orar 14-15.30 nu am putut găsi niciun loc liber la terasele care îmi plăcuseră. Și cum voiam să mănânc ceva cu specific (citisem de caldero și voiam să îl încerc), am ales taverna tradițională din piața cea mare.

Am evitat să iau un meniu fix, deși costa minim 18 euro/persoană, pentru că era foarte bogat. Am ales un gazpacho marinero 12 euro și o porție de hamsii prăjiți 10 euro. Le-am mai adăugat un pahar de vin și o cafea și totul a dus la 27 euro.

Mâncarea a fost consistentă, iar prețul, deși mi s-a părut mare, nu a fost cu mult peste în alte locuri, nu mai spun că am și testat o varietate de caldero, mâncare specifică locului. Am cercetat puțin și am aflat că cuvântul caldero, care se traduce prin ceaun, a dat numele mâncărurilor gătite în el, care presupun sunt pe bază de mai mult sos.

Unde faci siesta?

Am prins o zi foarte călduroasă, 27 de grade (pe insulă pentru luna iunie este foarte mult) și, după ce am mâncat, am căutat un loc umbros pentru siestă. Cum în cetate băncile, gardurile joase aflate la umbră erau ocupate, am mers în zona sălbatică a insulei și chiar aproape de port am găsit o plajă. Malurile pe partea aceasta a insulei sunt înalte așa că m-am adăpostit la umbra unuia.

M-am așezat pe un așternut de posidonia și atunci am înțeles că nu sunt alge pe care le aduc valurile. Spre surprinderea mea am constatat că nu miroseau absolut deloc și ofereau și confortul unui loc moale de stat. Am stat mai bine de o oră acolo, iar de oameni nu am avut parte decât de vreo trei ori, turiști în plimbare. Am ascultat apa care clipocea lovindu-se de mal și pur și simplu m-am relaxat.

Concluzii în loc de final

La ora 17 m-am dus la kilometrul 0, punctul de întâlnire al grupului. Am făcut drumul în sens invers, spre Santa Pola cu barca și apoi Valencia cu autobuzul. Acasă am ajuns în jurul orei 22.15. Nu am regretat nicio secundă alegerea făcută, am avut parte de oameni, locuri noi și de o experiență la o distanță de aproape 200 km de casă care m-a costat 27 euro.

Dacă ești pe coasta alicantină, Insula Tabarca este o experiență care merită trăită!! Un spațiu sălbatic și locuit în același timp, care îți oferă o imagine despre viața comunităților mici, în trecut, dar și în prezent.

Recomandări

– Mergi în timpul săptămânii și nu la sfârșit de săptămână, de preferat dimineața până în 11.

– Evită perioada iulie-august, eu am fost la început de iunie și cele 27 de grade se simțeau puternic.

– Dacă nu vi pregătit pentru picnic și vri să mânânci la un local al insulei, mergi la unul din cetate!Preocupă-te de cum ai ajuns să rezervi masa!

– Ia-ți protecție solară, cremă și pălărie. Soarele e foarte puternic.

– Dacă vii cu copii, de preferat să nu vi cu cărucior pentru că în partea sălbatică poteca este denivelată și face deplaseara neplăcută, iar în cetate spațiile sunt destul de mici și este aglomerație.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

1504