Centrul Racó de L’Olla, Albufera, în vizită la flamingo

Centro de interpretación (Centrul de interpretare) Racó de L’Olla  se află în inima Parcului Natural al Albufera, între Devesa și Albufer. Este o rezervație naturală care se întinde pe o suprafață de 50 ha, destinată conservării biodiversității din zonă.  Când am citit prima oară despre el, denumirea centrul de interpretare, m-a dus cu gândul la un loc în care se interpretează sunetele păsărilor. Nimic mai greșit, așa că nu te lăsa indus în eroare de denumire.

Ce este Centro de interpretacion Racó de L’Olla

Racó de l’Olla este un loc de cercetare, conservare și prezervare a biodiversității din zona Parcului Natural Albufera.

De cum intră în clădirea centrului, vizitatorul se pote informa despre ce înseamnă Albufera, cum s-a format, despre istoria ei și a oamenilor, dar și despre ce reprezintă pentru mediul înconjurător. Este organizată o expoziție cu fotografii și explicații la obiect, care sunt pe înțelesul oricui, nu sunt plictisitoare. Tot aici, rulează în permanență un film despre Parcul Natural Albufera, din păcate doar în limba spaniolă.

În spatele unei ferestre vei găsi angajați ai centrului care îți stau al dispoziție cu informații. Dacă nu ai nevoie de informații, cere harta (este gratuită). Pe o față are Parcul Albufera cu locurile de parcare, localități etc, iar pe cealaltă informații despre centru.

Clădirea principală are și un turn cu vedere panoramică asupra zonei, pe care l-am lăsat pentru finalul vizitei, după ce m-am plimbat prin centru. Având în vedere scopul și importanța lui, accesul publicului în centrul Racó de L’Olla este limitat.

După ieșirea din clădirea principală, o potecă largă și amenajată te duce la cele două spații destinate observării păsărilor. Ai impresia că ești într-o pădurice, pentru că drumul trece prin vegetație specifică zonei: pini înalți (unii foarte mirositori), ienupăr, mirt, cimbru, rozmarin, palmieri scunzi.

Cele două spații de observare a păsărilor au vedere directă către laguna din incinta centrului, unul mai aproape și altul mai departe. Primul este cel aflat mai la distanță. Prin binoclul pus la dispoziție am putut vedea flamingo, cormorani, rațe și multe alte specii a căror denumire nu o cunosc. Locul are însă afișe cu poze și text explicativ despre speciile de păsări care cresc acolo.

Cel de-al doilea spațiu amenajat pentru observare este închis și mai în interiorul lagunei. Păsările pot fi văzute mai de aproape. Locul dă spre o zonă mult mai populată. Am văzut stoluri întregi de flamingo făcându-și siesta.

 

După ce m-am urcat în turnul panoramic și am avut parte de o imagina mai amplă a Albufera, am plecat din centru încărcată de energie. Este un spațiu de liniște, în natură, care te rupe din ritmmul cotidian.

Dacă vrei să afli mai multe despre Albufera, atunci citește aici.

Informații utile

– Program: Luni – duminică în intervalul 09.00-14.00.

Preț: gratuit.

– Web: aici

– Cum ajungi

La Centrul Racó de L’Olla se poate ajunge cu mașina sau cu transportul în comun.

  •  Cu mașina: Adresa: Carrer de Vicent Baldoví, 46012 Valencia (Autostrada CV-500/Carretera El Palmar)
  • Cu autobuzul companiei de transport public EMT Linia 25, orice direcție (Palmar sau El Perelló), stația: Pinars – Carreterra El Palmar (ultima stație comună e celor 2 rute).

Despre ruta și stațiile Liniei EMT 25, mai multe poți citi aici.

În loc de concluzii

Sper ca prin această prezentare a Centrului Racó de L’Olla să-ți fi trezit interesul să îl vizitezi. Centrul Racó de l’Olla este o experiență deosebită indiferent de vârsta vizitatorului! Oferă o viziune de ansamblu a ce înseamnă de fapt Parcul Natural Albufera și ce importață are pentru mediul înconjurător.

O scurtă înregistrare din al doilea punct de observare a păsărilor:

Insula Tabarca, rezervația naturală locuită

Obiectiv: Insula Tabarca. Adresa: Marea Mediterană, 196 km distanță sud de Valencia. O duminică dimineață în care am lăsat timpul și peisajul să treacă pe lângă fereastră. Prin geamul verde-fumuriu alerga în sens opus terenul roșcat ciupit de verdele culturilor. Cum trebuia să fac ceva în cele două ore și jumătate de drum, am ales să mestec filozofic niște gânduri.

De ce o excursie către o destinație nouă nu ne trezește îngrijorare, iar situațiile necunoscute din viață, da? Sau când pierdem controlul? Ce face diferența: orgoliul sau teama?

Așa mă gândeam, pe locul de la fereastră al autobuzului, ușor chircită de aerul rece.

Cine și ce a făcut în ultimele secole Insula Tabarca?

Insula Tabarca (Isla de Tabarca în spaniolă) se află în zona Costa Blanca. Administrativ aparține de orașul Alicante și împreună cu insulele Cantera, Galera și Nao, formează un mic arhipelag în Marea Mediterană.

Istoria palpitantă a insulei începe din XV-lea, când a devenit refugiul piraților berberi. Ei controlau zona nordului Africii, atacând ambarcațiunile creștinilor.

Începând cu a doua jumătate a sec. al XVIII-lea, n-au mai putut să își facă de cap: regele Carlos al III-lea a instaurat ordinea în zonă, dispunând fortificarea și repopularea insulei.

Primii locuitori au fost pescarii genovezi ținuți în captivitate în orașul tunisian Tabarka, de unde și numele ei. Din acea epocă datează și resturile zidurilor care înconjoară orașul, zona locuită a insulei.

În prezent, insula Tabarca este cea mai mare (30ha) și singura insulă locuită a regiunii valenciene.

Conform statisticii, în 2016 aici trăiau 57 de locuitori. Este o insulă foarte vizitată de turiști pe timpul verii, în 2017 primind un număr de 230.000 de turiști.

Cum ajungi pe Insula Tabarca?

Pe Insula Tabarca se poate ajunge din mai multe localități aflate pe Costa Blanca. Începând din luna aprilie a anului, spre insulă pleacă bărci moderne, catamaranuri pline cu turiști. Frecvența curselor este crescută pe timpul verii.

Cele mai apropiate localități sunt Santa Pola, aflată la 8 km și Alicante, la 22 km.

Cele mai bune conexiuni cu insula sunt din portul Santa Pola.

Durata unei călătorii din Santa Pola este de 20-25 de minute. Prețul unui bilet diferă în funcție de capacitatea ambarcațiunii: la cele mari 10 euro/ persoană/dus-întors, la taxiurile bărci, în care încap 10-15 persoane, 15 euro/ de persoană/dus-întors.

Biletele se pot cumpăra în ziua călătoriei sau online, de aici:

* Transtabarca  – www.islatabarca.com

* Tabarkeras – www.tabarkeras.com

* Tabarca Taxi – www.tabarcawatertaxi.com

Din Alicante, o cursă până pe Insula Tabarca durează 45-50 de minute și costă aproximativ 19 euro.

Biletele se pot cumpăra de aici: www.cruceroskontiki.com.

Pe insulă se mai poate ajunge și din alte localități: din portul Torrevieja (durata unei călătorii este de 40 de minute, iar prețul unei călătorii de 24 euro), din portul Benidorm (durata unei călătorii este mai lungă, cu escală în Alicante, costul 30-35 euro).

O excursie de o zi

Cum nu am mașină, iar insula este departe pentru a merge cu transportul în comun, am găsit o soluție economică și ca timp și ca bani. Am cumpărat excursia prin agenția de turism, International VIP Valencia.

Prețul a fost de 27 euro (17 euro excursia + 10 euro biletul de transport cu barca din și către Santa Pola).

Am plecat dimimeața la ora 8 și ne-am întors la ora 22 în aceeași zi. După părerea mea, pentru Insula Tabarca este suficientă o zi.

Din punctul meu de vedere a meritat toți banii, mai ales că nu ai nicio grijă: de condus, de schimbat autobuz, barcă…. nici măcar de cumprat bilete.

Ce poți face pe insulă?

Insula Tabarca este mică, dar are o ofertă de activități care umplu plăcut o ședere de 5-6h. Plajă, snorkeling, o drumeție în jurul insulei și o plimbare prin orașul cetate.

Dacă vei alege să te duci pe insulă pentru relaxare și să stai câteva zile, atunci vei avea parte de ea din plin, mai ales dacă alegi zile din timpul săptămânii.

Insula Tabarca se împarte în două zone clare și distincte.

Din portul în care te lasă barca, pornește un ponton lung care duce chiar în centrul insulei, un fel de kilometrul 0, marcat printr-o statuie reprezentând o piatră. Cel puțin mie asta  mi-a sugerat.

Stând cu spatele la port, în stânga se întinde partea naturală și sălbatică a insulei, iar în dreapta cetatea fortificată și locuită, orașul Tabarca de azi.

Odată debarcat tot grupul excursiei, am luat instructajul ghidului și ne-am împrăștiat care pe unde a vrut. Eu am ales să cunosc întâi partea sălbatică a Insulei Tabarca. Traseul plimbării este în formă de cerc, practic nu ai cum să te pierzi și urmând poteca te întorci de unde ai plecat. Mie mi-a luat 1,20 h, dar pentru că am mers lejer și m-am oprit de foarte multe ori să fac poze.

Ne înghesuim toți pe o plajă?

Cea mai mare și aglomerată se află chiar în fața kilometrului zero, este imposibil să o ratezi pentru că se vede. Dacă vrei o plajă retrasă, atunci las-o în urma ta și înaintează pe potecă. În scurt timp vei ajunge la o altă plajă, unde eu am întâlnit doi oameni la un picnic.

Cât am dat roată zonei sălbatice a insulei am dat vreo patru plaje, dacă nu cinci. Pe fiecare erau foarte puține persoane.

Ce este inedit la plajele Insulei Tabarca este vegetația lor. Plaja principală are mult pietriș, chiar și puțin nisip, dar celelalte au din abundență covoare din niște frunze uscate lunguiețe. De la depărtare am crezut că sunt alge aduse de apă, dar am aflat la întoarcere, citind pe un panou, că este aurul insulei.

Ce e cu plantele de pe plaje?

Este vorba de Posidonia oceanica, o plantă acvatică specifică Mării Mediterane, similară celor terestre, ale cărei frunze sunt lungi de până la 1m și care cresc grupate în tufișuri. Înflorește toamna, iar fructele ei sunt cunoscute sub denumirea populară de ”măslinele mării”.

Are o importanță deosebită deoarece produce o cantitate mare de oxigen, are rolul de a stabiliza solurile nisipoase, prevenind alunecarea și eroziunea coastei și reprezintă hrana crustaceelor, moluștelor și păsărilor din zonă. Se spune că această plantă este un bun indicator al calității apei, deoarece crește numai în ape curate.

Nu uita aceste lucruri pentru că ajuns la fața locului s-ar putea ca resturile de Posidonia uscate care acoperă plajele să îți dea o impresie de murdar. Din contră, ele sunt semnul curățeniei apei. Eu am trecut peste acest impact fără să fi știut aceste lucruri, doar pentru că fiind pe plajă nu era niciun fel de miros, iar ele arătau ca un câmp de frunze uscate.

Insula Tabarca – rezervație naturală

Datorită florei și faunei sale marine, suprafața de 1400 ha ce include și Insula Tabarca a fost declarată în 1986 rezervație naturală. Rezervația Marină Insula Tabarca  este prima rezervație de acest fel din Spania.

Muzeul și farul insulei

Prima clădire pe care o veți vedea în această parte a Insulei Tabarca este ca un cub din piatră și fără acoperiș. Este muzeul insulei în care se poate intra gratuit și în care veți afla informații desrep istoria ei.

La ceva distanță de muzeu se află farul insulei. O curiozitate a sa este faptul că nu este așezat aproape de țărm, dimpotrivă, în mijlocul terenului. Din cele citite am aflat că cel de astăzi nu este cel original ridicat în sec. al XIX-lea. Nefiind înalt, mă întreb dacă a fost folosit vreodată scopului sau doar ca și școală pentru ”fareros”?

Cimitirul

La marginea acestei părți de insulă se află cimitirul. Locul este împrejmuit, nu se poate intra, doar prin poarta de metal se poate arunca un ochi. Mă așteptam să fie un cimitir vechi, nefolosit, dar am văzut urne cu date recente.

În acest punct insula face cale întoarsă și o potecă bătătorită, de pământ, te întoarce la kilometrul 0.

Vegetația

Am încheiat turul insulei bătută bine de soare pentru că nu îmi luasem nicio protecție la mine deși citisem că aici nu sunt arbori care să facă umbră. Dar sinceră să fiu nu pre mi-a păsat, plimbarea a fost o încântare de culoare: albastrul-turcoaz al mării cu galbenul-pai al vegetației, un fel de iarbă foarte subțire, care crește în smocuri și galbenul intens al unor colonii de margarete mici.

M-a mai surprins că aproape de închiderea minicircuitului, deci în buza zonei turistice, am găsit un pâlc de margarete roșii. Denumirea găsită de mine este improprie, ele sunt un fel de flori de piatră, care cresc pe teren foarte arid.

Orașul Tabarca

Cetatea fortificată, cea în care se află orașul Tabarca, se află în partea opusă a insulei. Intrarea se face printr-o poartă de piatră, numită Poarta Levante sau Poarta San Rafael. Odată ce ai trecut prin ea, ajungi într-o stradă foarte animată, care duce chiar în inima micului oraș: o piață mai largă cu câteva, bănci de piatră, câțiva palmieri pitici, restaurante și terase.

Orașul are un farmec aparte, străzile sunt mici și înguste, nu întortocheate, par a avea ca unic rol cel a de ține la distanță casele ca să nu intre chiar toate unele în altele. Casele sunt sub formă de șiruri de clădiri, prinse unele de altele. Marea majoritate sunt îngrijite și renovate, albe cu detalii de culori de obicei în jurul ferestrelor. Multe dintre ele poartă semnele unui așezământ de cazare, pensiuni sau hoteluri.

Insula Tabarca este singura din regiunea valenciana care este locuită. Potrivit statisticii,  în 2016 număra 57 de locuitori. Numărul turiștilor este însă de o altă mărime: în 2017 a ajuns la 230.000.

Am făcut o tură a insulei, o vreme am umblat chiar pe zidul, fortificat până am ajuns la Biserica Sfântul Pentru și Pavel. Din păcate nu am putut să o vizitez, fiind duminică era închisă. Am revenit în piața mare după ce am încheiat vizita pe zidul fortificat.

Unde mănânci?

Am pus pe locul întâi plimbarea  și exploratul insulei, așa că am ajuns să îmi pun problema ”unde mănânc?” atunci când aproape toate localurile nu mai aveau locuri. Față de dimensiunile insulei, oferta de localuri nu este săracă. Sunt restaurante și în apropierea kilometrului 0, unde ghidul ne-a avertizat să nu mâncăm pentru că prețurile sunt mari, și în cetate, unde prețurile sunt ”mai acceptabile”.

Cum era duminică și insula plină de turiști, localurile din cetate au fost primele care s-au ocupat ….prin rezervare. În intervalul orar 14-15.30 nu am putut găsi niciun loc liber la terasele care îmi plăcuseră. Și cum voiam să mănânc ceva cu specific (citisem de caldero și voiam să îl încerc), am ales taverna tradițională din piața cea mare.

Am evitat să iau un meniu fix, deși costa minim 18 euro/persoană, pentru că era foarte bogat. Am ales un gazpacho marinero 12 euro și o porție de hamsii prăjiți 10 euro. Le-am mai adăugat un pahar de vin și o cafea și totul a dus la 27 euro.

Mâncarea a fost consistentă, iar prețul, deși mi s-a părut mare, nu a fost cu mult peste în alte locuri, nu mai spun că am și testat o varietate de caldero, mâncare specifică locului. Am cercetat puțin și am aflat că cuvântul caldero, care se traduce prin ceaun, a dat numele mâncărurilor gătite în el, care presupun sunt pe bază de mai mult sos.

Unde faci siesta?

Am prins o zi foarte călduroasă, 27 de grade (pe insulă pentru luna iunie este foarte mult) și, după ce am mâncat, am căutat un loc umbros pentru siestă. Cum în cetate băncile, gardurile joase aflate la umbră erau ocupate, am mers în zona sălbatică a insulei și chiar aproape de port am găsit o plajă. Malurile pe partea aceasta a insulei sunt înalte așa că m-am adăpostit la umbra unuia.

M-am așezat pe un așternut de posidonia și atunci am înțeles că nu sunt alge pe care le aduc valurile. Spre surprinderea mea am constatat că nu miroseau absolut deloc și ofereau și confortul unui loc moale de stat. Am stat mai bine de o oră acolo, iar de oameni nu am avut parte decât de vreo trei ori, turiști în plimbare. Am ascultat apa care clipocea lovindu-se de mal și pur și simplu m-am relaxat.

Concluzii în loc de final

La ora 17 m-am dus la kilometrul 0, punctul de întâlnire al grupului. Am făcut drumul în sens invers, spre Santa Pola cu barca și apoi Valencia cu autobuzul. Acasă am ajuns în jurul orei 22.15. Nu am regretat nicio secundă alegerea făcută, am avut parte de oameni, locuri noi și de o experiență la o distanță de aproape 200 km de casă care m-a costat 27 euro.

Dacă ești pe coasta alicantină, Insula Tabarca este o experiență care merită trăită!! Un spațiu sălbatic și locuit în același timp, care îți oferă o imagine despre viața comunităților mici, în trecut, dar și în prezent.

Recomandări

– Mergi în timpul săptămânii și nu la sfârșit de săptămână, de preferat dimineața până în 11.

– Evită perioada iulie-august, eu am fost la început de iunie și cele 27 de grade se simțeau puternic.

– Dacă nu vi pregătit pentru picnic și vri să mânânci la un local al insulei, mergi la unul din cetate!Preocupă-te de cum ai ajuns să rezervi masa!

– Ia-ți protecție solară, cremă și pălărie. Soarele e foarte puternic.

– Dacă vii cu copii, de preferat să nu vi cu cărucior pentru că în partea sălbatică poteca este denivelată și face deplaseara neplăcută, iar în cetate spațiile sunt destul de mici și este aglomerație.

Ce este Albufera de Valencia

Parcul Natural Albufera este o lagună de coastă separată de mare printr-o limbă de pământ, una dintre cele valoroase zone umede de coastă ale regiunii valenciene.

Ce este o ”albufera”

Cuvântul ”albufera” denumește o acumulare de apă sărată sau mai puțin sărat comparativ cu marea, separată de aceasta printr-un cordon de nisip, dar care comunică totuși cu ea prin unul sau mai multe puncte. Formarea sa se datorează de obicei colmatării unui golf datorită sedimentelor marine sau fluviale.

Albufera vine din arabă, ”al-buhayra”, care înseamnă ”marea mică”.

Scurtă prezentare Albufera de Valencia

Parcul Natural Albufera se întinde pe o suprafață de 210 km2 și este împărțit în trei zone distincte:

  • Lacul Albufera, cu o suprafață de 24 km2 și o adâncime ce variază între 1 și 2 m. Este cel mai mare lac al Spaniei. În jur de 3 km2 sunt acoperiți cu vegetație în care trăiesc păsări și animale specifice zonei.

Apa lacului este una dulce și nu sărată cum s-ar putea crede, pentru că cea mai mare parte a apei provine din Râul               Jucar, care curge din munte. Lacul Albufera își revarsă apele în mare prin trei canale artificiale care traversează                     cordonul ce îl separă de mare: gola de Puchol, gola de Perellonet și gola de Perelló. În spaniolă, gola înseamnă                     gură de vărsare.

  • Rezervația Naturală Dehesa del Saler care separă Lacul Albufera de mare. Este o fâșie de 30 km de coasta de nisip fin, dune uriașe și păduri de pin. Are o lățime aproximativă de 1 km și o suprafață de aproximativ 850 ha. Este singura zonă care menține în prezent un sistem pădure și dună mediteraneean bine conservat, deoarece restul este aproape în întregime ocupat de urbanizări.

La Dehesa face parte din Parcul Natural Albufera. Este sectorul cel mai bine păstrat al câmpului de dunelor care a               constituit care a închis golful vechi din. Dehesa are o mare varietate de plante, peste 400 de specii.

Aici se găsește și cea mai sălbatică dintre plajele Valenciei, Plaja La Devesa. Este o plajă cu nisip fin auriu, lungă                de aproape 5 km și lată de 35 m. Tot în această fâșie dintre mare și Albufera se mai găsesc alte două plaje                                cunoscute, El Saler și Plaja La Garrofera. Mai mult despre plajele din apropierea Albuferei, poți citi aici.

  • Orezăriile sau zona el marjal. Acțiunea omului de-a lungul timpului a transformat cea mai mare parte a lagunei   în paduri de orez, construind canale și diguri și îndulcind apele sale, profitând de râuri pentru a face posibilă   cultivarea orezului.

Valencia este leagănul producției de orez în Spania. În sec. al VIII-lea, arabii au introdus această cereală în aceste                meleaguri mlăștinoase și în apropierea izvoarelor, terenurile de aici îndeplinind aracteristicile potrivite pentru                      cultivarea orezului.

Cuprinde terenuri care înainte făceau parte din lac, dar care au ajuns să fie folosite la cultivarea orezului. Se întind              pe o suprafață de 140 km2 și reprezintă 70% din suprafața totală a ariei protejate. Încă de pe vremea romanilor                    zona beneficia de un sistem de irigații, canale și șanțuri care transportau apa la terenuri bine pus la punct. Cel mai                mare și important dintre ele este canalul Real del Júcar. El aduce apa pentru cea mai mare parte din orezăriile din                Albufera.

Mai jos, harta Parcului Natural Albufera cu cele trei zone ale sale.

  • Harta aparține publicației online: http://www.parquesnaturales.gva.es.

Orezăriile au o importanță deosebită nu daor pentru agricultură, ci și pentru funcționarea sistemului ecologic al                    Parcului Natural Albufera.

Peisajul Albufera se schimbă de-a lungul anului datorită variației de culoare a lanurilor de orez. Cele mai bune luni pentru vizită sunt cele de primăvară, când padurile de orez sunt acoperite cu apă și reflectă lumina soarelui. Puțin mai târziu, la sfârșitul lunii iunie și iulie, planta de orez este deja ridicată, iar peisajul se schimbă complet, deoarece devine o manta verde, care se va îngălbeni în septembrie, când se va colecta orezul.

Cum s-a format

Formarea Albufera a avut loc în urmă cu 1,8 milioane de ani, în urma închiderii golfului printr-un cordon prin depunerile aduse de curenții marini între Valencia și Cullera (pe o distanță de 30 km). Separarea definitivă între Albufera și mare a avut loc în perioada romană. Inițial, suprafața lacului a fost mult mai mare, de 30 de ha, dar pe măsură ce s-au extins zonele de cultură s-a micșorat și suprafața acestuia până când a ajuns la cea de astăzi, 24 ha. Suprafața Lacului Albufera este aproximativ egală cu cea a orașului Valencia.

Puțină istorie

Albufera a fost cunoscută încă de pe vremea romanilor. Musulmanii au continuat exploatarea piscicolă a într-un mod organizat. Pescuitul a fost o îndeletnicire de bază în zonă și după cucerirea teritoriilor de către Jaime I.

Regii care i-au urmat la conducere, au permis perscuitul, impunând însă ca plată a cincea parte din cantitatea pescuită. În 1857 activitatea de pescuit în Albufera a fost reglementată pentru prima dată printr-o lege. Pescarii s-au organizat în comunități, la acea vreme existând în trei localități: El Palmar, Catarraroja și Silla.

Din sec. al XIX-lea au fost introduse taxele, iar trocul cu condimente a fost înlocuit de plata cu monedă.

În prezent, datorită pescuitului excesiv, au dispărut multe specii de pești, iar altele se află în pericol de dispariție.

În 1865, lacul a devenit proprietatea statului, punând capăt mai mult de șase secole de proprietate regală.

La începutul în sec. XX, laguna a devenit proprietatea municipalității Valencia. Terenurile pe care se cultivă orez sunt private.

Datorită importanței sale pentru mediu, Albufera a fost declarată Parc Natural în 1986. Din 1989 este recunoscută ca Zonă de importanță internațională.

Clima

Clima Albufera este mediteraneană, ceea ce presupune un climat blând și umed. Temperatura medie a zonei este de aproximativ 18ºC, iar precipitațiile sunt de 454 mm pe an, deși acestea tind să fie concentrate toamna.

Fauna și flora

Laguna este locuită de o varietate de păsări migratoare, unele dintre ele pe cale de disparție.

Speciile de pești precum fartetul, samarucul, anghila, muleta sau basculul ies în evidență din fauna Albufera. Cu toate acestea, Parcul natural Albufera este cunoscut pentru bogăția de specii de păsări, printre care se evidențiază rața roșie,  flamenco, puful comun, ternul cu picioare negre, barza comună și pescărușul.

Din flora sa fac parte: dunele de coastă, mlaștinile sărate, pădurea mediteraneană (pin, ienupăr, mirt, cimbru, rozmarin, palmier) și zonele de trestie.

Unicitatea și frumusețea Parcului Natural Albufera fac din el un mediu de o frumusețe spectaculoasă, vizitat de turiști și localnici.

Mediul Albufera a devenit un peisaj sau fundal pentru sute de fotografi.

Viața din Albufera

Viața rurală din Albufera (început de sec. xx) a devenit mai cunoscută prin romanul lui Blasco Ibáñez, ”Cañas y barro”, care surprinde cu mare precizie realitatea socială a locului și a momentului.

Astfel au devenit faimoase casele șăranilor de la acea vreme, numitele barracas. Aveau formă triunghiulară și erau făcute din stuf, noroi și paie pe acoperișuri. Unele dintre ele pot fi vizitate și azi încadrul unor excursii organizate în Albufera.

După cartea lui Blasco Ibáñez, TVE, televiziunea națională spaniolă, a pus în scenă o serie cu același nume, încă apreciată în întreaga țară. Barraca în care s-a petrecut acțiunea filmului poate fi văzută într-o plimbare cu barca din El Palmar.

Din Parcul Natural Albufera fac parte mai multe localități, printre care: Albal, Albalat de la Ribera, Alfafar, Sueca, Cullera, Masanasa, Mareny Blau, Mareny de Barraquetes, El Palmer, El Perelló, Valencia, Castellar-Oliveral, El Palmar, Perellonet, Pinedo, El saler.

Cum ajungi din Valencia în Albufera

  • Principalul drum de acces către Parcul Natural Albufera este Autostrada Saler V-15 care pleacă din Valencia și traversează parcul de la nord la sud până la Saler.
  • Cu autobuzele companiei municipale de transport EMT, Linia 25, 1 călătorie/persoană: 1,50 euro. Despre program, stații, detalii citește aici.
  • Valencia Turistic Bus, dus-întors Valencia-El Palmar, 1 călătorie/personă și o plimbare cu barca: 17 euro. Mai multe Valencia Turistic Bus, aici.

Un articol detaliat despre cum ajungi în Albufera, am scris aici.

În loc de concluzii

Sper că prin articolul de față ți-am trezit curiozitatea pentru Albufera. Dacă vrei să vii, dar te întrebi ”ce ai putea face o zi întreagă?” afli în articolul ”Parcul Natural Albufera, locul unde se vânează apusurile în Valencia.

 

 

Parcul Guliver din Valencia, locul în care adulții devin copii

Dacă vrei să retrăiești momente ale copilăriei și mai ales să te simți mic, atunci trebuie să mergi în Parcul Guliver din Valencia. Capitala comunității valenciene nu este genul de oraș care să te copleșească cu clădiri mari și impunătoare, însă acest parc, da!

Parcul Guliver se află în Grădinile Turia și se întinde pe o suprafață de 15.000 mp. Este întemeiat pe cartea lui Jonathan Swift, ”Călătoriile lui Guliver și este format din figura gigantescă a personajului, lung de 70 m.

  • Fotografia aparținepublicației online www.familiasenruta.com

Guliver este surprins după momentul naufragiului din carte, când a fost găsit de liliputani pe plajă și imobilizat la pământ cu corzi și sfori. Întregul său corp, părul, hainele, până și plieurile mânecilor sunt străbătute de tobogane și scări.

Nu au fost uitate nici măcar pălăria și pantoful ieșit din picior, în care s-a făcut un tobogan. E imposibil pentru cei mici ca străbătând corpul lui Guliver să nu se simtă niște liliputani.

Realizarea personajului s-a făcut ținând cont că va fi folosit de copii și pentru siguranța lor. Materialul din care este realizat este un tip de plastic moale, cu forme rotunde, evitându-se colțurile. Toboganele au o suprafață antiderapantă care reduce viteza de alunecare. Mai mult, pe întreaga durată a programului parcul are un paznic care se asigură că nu sunt incidente, dar ca îți poate furniza și informații la nevoie.

Design-ul și amplitudinea unora dintre spații face ca acestea să poată fi folosite de adulți împreună cu copiii și chiar de mai multe persoane în aceeași linie.

Parcul este înconjurat de multă vegetație, de jocuri infantile, piste de minigolf, zone de patinaj pentru patine.

În aceași zonă a Parcului Turia în care este Parcul Guliver, se află și centrul de închiriat biciclete pentru 4 sau 6 persoane, Cyclobikes Valencia.  Centrul se află la intrarea în Parcul Guliver din Ponte d’Angel Custodi. Cu o bicicletă închiriată de aici te poți plimba prin Grădinile Turia.

Parcul Guliver a fost construit la inițiativa primăriei orașului în 1990. În 2012 a fost închis pentru realizarea unor lucrări de întreținere. Costurile lucrărilor s-au ridicat la 90.000 €.

Informații utile:

– Adresa: Jardí/Parque del Turia sau Grădinile Turia (sectorul XII), 46009 Valencia. Parcul se află între Puente del Regne și Puente de l’Angel Custodi, foarte aproape de Orașul Artelor și Științelor. Accesul se poate face de pe Puente de l’Angel Custodi, dar și din Plaza Montolivet.

– Tel: +34.963.370.204

– Tarif: Intrare gratuită.

– Program de funcționare:

– De la 10:00-20:00 neîntrerupt în aprilie, mai, iunie și septembrie.

– De la 10:00-13:30 și de la 17:30-21:00 în iulie și august.

– De la 10:00-17:30 neîntrerupt din octombrie și până în martie.

– Cum ajungi:

* Cu autobuzele rețelei de transport public EMT, liniile: 15, 25, 95, 40. 94.

* Cu bicicleta. Citește aici despre Valenbici, rețeaua de biciclete a municipalității.

Recomandări:

– În lunile de vară a se lua ceva de acoperit capul, parcul este în aer liber.

– De preferat a nu se merge cu haine largi.

Atenționări!

Nu este permisă:

– Intrarea cu biciclete sau trotinete.

– Intrarea cu câini.

– Fumatul.

– Intrarea cu mâncare.

– Escaladarea toboganelor.

În loc de concluzii

Parcul  Gulliver din Valencia este unul dintre spațiile verzi emblematice ale orașului, dar și unul dintre locurile pentru copii cele mai vizitate și cunoscute.

Dacă vrei idei despre ce poți să mai faci cu copiii în Valencia, poți citi alte articole. Am scris despre activități în aer liber, dar și de interior.

 

Plajele Valenciei, mic ghid de utilizare

Din cei 25 km de coastă pe care îi are Valencia, 19,5km sunt de plajă. Toate plajele Valenciei sunt accesibile cu mașina, majoritatea și cu transportul în comun. Datorită curățeniei sale, transparenței apelor și calității serviciilor puse la dispoziția turiștilor, multe dintre ele au steagul albastru. Steagul albastru este echivalentul stelelor hoteliere. Este oferit de Fundația Europeană de Educație Ambientală și atestă un nivel ridicat al calității al unei plaje sau al unui port.

În articolul de față voi prezenta doar plajele ce aparțin orașului Valencia și nu din toată comunitatea.

Pentru o mai ușoară clasificare, am urmat distincția făcută de alții între cele din nordul și cele din sudul orașului.

Unite de o promenadă activă, Malvarrosa, Cabañal/ Las Arenas și Patacona/Alboraya sunt plajele Valenciei situate în partea de nord.

Cei care preferă să se îndepărteze de centrul urban și de agitația promenadei, fără a fi nevoie să călătorească prea mult, au acces plajele Valenciei din sud: Pinedo, L’Arbre del Gos, El Saler, El Garrofera, La Devesa și Perellonet.

Plajele din sud își păstrează aspectul sălbatic într-o măsură mult mai mare și tind să aibă un număr mai mic de oameni comparativ cu cele din nord.

 

*Fotografia aparține valenciaplaza.com.

Să trecem pe scurt prin fiecare și să vedem ce oferă:

Playa El Cabañal – Las Arenas

Locație și descriere: Se află în apropierea portului Valenciei. Are 1200 m lungime și 60 m lățime și este o plajă cu nisip fin. Fiind cea mai apropiată de centrul orașului și în continuarea cartierului Cabanyal, este cea frecventată de familiile cu copii aflate în vacanță în Valencia.În lunile aprilie-octombrie este unul dintre cele mai pline de locuri din viața de noapte din Valencia.

Caracteristici: • Plajă cu nisip fin • Semnul Q de „calitate turistică” • Închiriere de umbrele și șezlonguri • Pasarelă de acces pentru persoane cu mobilitate redusă • Dușuri de corp și picioare •WC • Post Cruce Roșie • Salvamar • Spații amenajate pentru volei • Restaurante • Parcare • Stație autobuz • Taxi.

Cum ajungi: Autobuzele  EMT 92, 19, 32, 95, 18, N1, N9. Despre  transportul în comun în Valencia am scris aici.

Plaja La Malvarrosa

Locație și descriere: Este situată la nord de portul Valencia, în continuarea Plajei Cabanyal. Cu cei 1800m lungime și 60m latime, este plaja cea mai cunoscută a orașului. Largă și deschisă, cu nisip fin auriu, Malvarrosa este mărginită de o promenadă cu palmieri unde sunt  baruri și restaurante. Aici poți gusta mâncăruri din bucătăria locală, precum paella și fideuá.

Caracteristici: •Plajă cu nisip fin • Semnul Q de „calitate turistică” • Pasarelă de acces pentru persoane cu mobilitate redusă • Închiriere de umbrele și șezlonguri • Dușuri de corp și picioare • WC • Post Cruce Roșie • Salvamar • Serviciu gratuit de asistență la baie pentru persoanele cu handicap (de la 11:30 la 18:30) • Spații amenajate pentru volei • Spații amenajate pentru joacă copii • Restaurante • Serviciul de supraveghere poliție • Parcare • Stație autobuz • Taxi

Cum ajungi: Autobuzele EMT 92, 19, 32, 31, 98, N1 (de noapte).

Plajele Arenal/Cabanyal și Malvarrosa sunt în apropierea:

Liniilor de tramvai 4 și 6, stațiile Dr. Lluch și Las Arenas. Distanța de parcurs pe jos până la plajă este de 500 m.

Liniilor 5, 7 și 8 ale Metrovalencia, stația: Marítim-Serrería. De aici este de parcurs o distanță de aproximativ 1km pe jos sau cu taxiul până la cea mai apropiată, Arenal.

Plaja Patacona (Alboraya)

Locație și descriere: Este situată în continuarea Malvarrosa și deși este în apropierea Valenciei, aparține municipalității Alboraya. La Patacona este cea mai bună opțiune pentru cei care doresc să meargă pe plajă fără să părăsească orașul, dar preferă un mediu ceva mai puțin turistic și mai departe de agitația barurilor, restaurantelor, pub-urilor și a zonelor de agrement ale promenadei. Plaja La Patacona este lungă de 1050 m și lată de 110 m, are nisip fin și auriu.

Caracteristici: • Plajă cu nisip fin • Închiriere de umbrele și șezlonguri • Toalete publice și gratuite • Dușuri de corp și picioare • Post Cruce Roșie •Parcare publică

Cum ajungi: Autobuzele: 31, N1 (de noapte). Despre transportul în comun în Valencia am scris aici.

 

Plajele din sud

Plaja Pinedo

Prima dintre plajele Valenciei cu steag albastru (6 la număr). Este situată la sud de portul orașului și de clubul de iahturi. Lungă de 2,7 km și  lată de 35 de m, este o plajă deschisă și cu nisip fin. În împrejurimi păstrează o zonă de dune și vegetație. În ciuda apropierii de oraș, nivelul de ocupare nu este ridicat în timpul săptămânii. Are o zonă dedicată nudismului. Noaptea oferă o vedere panoramică unică a portului Valencia.

Caracteristici: • Plajă cu nisip fin • Plajă cu steag albastru • Pasarelă de acces pentru persoane cu mobilitate redusă • Permis accesul câinilor • Dușuri de corp și picioare • Post Cruce Roșie • Salvamar • Restaurante •Parcare • Stație autobuz •Taxi

Cum ajungi:

Cu autobuzele liniilor 15, 14 și autobuzele Liniei 25 (orice direcție)

Cu mașina: Pe autostrada CV-500, 11 km, aprox. 22 minute.

Plaja de l’Arbre del Gos

Situată între Pinedo și El Saler, în apropierea Parcului Natural Albufera, Plaja de l’Arbre del Gos se întinde de-a lungul a aproximativ 2600 m, pe o lățime de 40 m.  Deși are nisip fin auriu și steag albastru, nu este foarte cunoscută publicului. Este o plajă ideală pentru a te bucura de soare în liniște. Aici există chiar și o pistă pentru biciclete, ceea ce îți oferă ocazia unei plimbări în apropierea mării.

Caracteristici: • Plajă cu nisip fin • Plajă cu steag albastru • Dușuri de corp și picioare • Post Crucea Roșie • WC • Salvamar • Stație autobuz •Parcare

Cum ajungi:

Cu autobuzul Liniei 25, cele mai apropiate stații sunt: Carrera Del Riu – Montanyars, 614 m distanță, 9 minute de mers pe jos și Ctra. Del Riu – Campingul, 1126 m distanță, 15 minute de mers pe jos.

Cu mașina: Pe autostrada CV-500, 10,1 km de centrul Valenciei,aprox. 21 minute.

Cu bicicleta.

 

*Fotografia aparține publicației www.visitvalencia.com

Plaja El Saler

Plaja El Saler este situată în inima Parcului Natural Albufera. Dimensiunile sale, 5 km lungime și 35 m lățime, precum și nisipul fin o fac  preferat de turiști și localnici dintre plajele Valenciei. Este înconjurată de dune de nisip și asta o protejează în zilele cu m ult vânt. Dintre plajele Valenciei, El Saler este plaja preferată de către windsurfers și kitesurfers din regiune.

Tot datorită lungimii sale, atrage și iubitorii de nudism: întotdeauna e posibil să găsești un loc liniștit în care să-ți scoți costumul de baie și să te îndepărtezi de ochii lumii. Atât pe plajă, cât și în oraș se găsesc restaurante unde te poți bucura de bucătăria locală.

Caracteristici: • Plajă cu nisip fin • Plajă cu steag albastru • Dușuri de corp și picioare • Post Crucea Roșie • Salvamar • WC • Restaurante • Hoteluri • Parcare • Stație autobuz • Taxi

Cum ajungi:

Cu autobuzul Liniei 25 orice direcție

Cu mașina: Pe drumul național V-15 sau autostrada CV-500, 10,8km, aprox. 15 minute

Plaja Recatí – Perellonet

Este situată în zona urbanizată a Perellonet, astfel încât gradul său de ocupare poate fi destul de ridicat, mai ales în perioada de vară. Nisipul fin și apele curate și calme o fac ideală pentru familiile cu copii. Plaja Perellonet este lungă de 3600 m și lată de 45 m și deține și ea steagul albastru. La ea se ajunge cu autobuzele publice care circulă în această parte a coastei valenciene.

Caracteristici: • Plajă cu nisip fin • Dușuri de corp și picioare • Salvamar • Post Crucea Roșie • Parcare • Stație autobuz • Taxi

Cum ajungi:

Cu autobuzul Liniei 25

Cu mașina: Pe autostrada CV-500, 23,6km, aprox. 33 minute.

Plaja La Devesa (fosta Malladeta)

Plajă cu nisip fin auriu, lungă de aproape 5 km și lată de 35 m, este cea mai sălbatică dintre plajele Valenciei. Este situată la marginea Parcului Natural Albufera, într-un mediu natural frumos, cu pini, tufișuri și flori care colorează dunele și în care trăiesc păsări. Există, de asemenea, un centru de informații din apropiere pentru a descoperi Parcul Natural și puncte de observare a faunei locale.

Caracteristici: • Plajă cu nisip fin • Plajă cu steag albastru • Acces pentru persoane cu mobilitate redusă • Dușuri de corp și picioare • WC • Post Crucea Roșie • Salvamar • Restaurante • Hoteluri • Parcare

Cum ajungi:
Cu autobuzul Liniei 25 orice direcție, El Palmar sau El Perelló/Perellonet. Este de mers pe jos până la plajă.

Cu mașina: Pe autostrada CV-500, 16 km de distanță de centrul Valenciei, aprox. 25 minute.

 

* Fotografia aparține tripadvisors.es.

Plaja La Garrofera

Situată chiar în cadrul Parcului Natural Albufera, plaja Garrofera oferă 1,5 km de nisip fin într-un loc retras, adăpostit de dune. Lățimea ei este de 37 m și are o suprafață de 5400 mp de dune de nisip. Venind dinspre El Saler, primii 800 de metri de plajă sunt rezervați nudiștilor.

Caracteristici: • Plajă cu nisip fin • Plajă cu steag albastru • WC • Post Crucea Roșie • Salvamar • Chioșc de unde se pot cumpăra băuturi reci și închiria șezlonguri • Parcare

Cum ajungi:

Cu autobuzul 25, El Perellonet/El Palmar, te lasă în Gola de Puchol, la aproximativ șapte minute de mers pe jos.

Cu mașina: Pe autostrada CV-500, 15,7 km, aprox. 22 minute.

În loc de concluzii

Obiectivul acestui articol este de a prezenta oferta diversă a plajelor orașului Valencia. Pentru a afla condițiile altor plaje din Comunitatea Valenciană (Alicante, Castellon), intră aici.

Dacă te simți puțin copleșit de tot ce oferă Valencia și simți că timpul nu-ți va ajunge, atunci ai un motiv în plus să revii. Orașul are potențial foarte divers de activități și evenimente și este imposibil să îi simți pulsul de la prima vizită.

 

Parcul Turia, grădinile din albia râului

Valencia este unul dintre orașele care respiră și asta mai ales datorită plămânului său verde, Parcul Turia.

Parcul urban care străbate orașul, este și una dintre cele mai mari atracții ale Valenciei.

Dimensiunile sale, 9 km lungime și 110 ha întindere, îl fac unul dintre cele mai vizitate și mari parcuri naturale din Spania. Ceea ce este unic pentru parcul din Valencia sunt secțiunile din care este format,  fiecare dintre ele putând fi un parc în sine. Cu oferta spațiilor și terenurilor sale amenajate pentru sport, Parcul Turia este și o sală de sport în aer liber.

Cum s-a născut Parcul Turia

Inundațiile produse de Râul Turia nu au fost o noutate. Se estimează că în perioada 1320-1957, orașul a fost inundat de 75 de ori. Însă cea din 13 către 14 octombrie 1957 a devastat orașul. Bilanțul: 81 de vieți, 5800 de case distruse și imense pagube materiale. Valencia a rămas fără apă, curent și electricitate, activitatea comercială și industrială au fost afectate. Nazaret, cartierul portului vechi a fost total desconectat de restul orașului, iar pe străzi din orașul vechi apa a atins 4 metri înălțime.

Ca urmare, guvernul spaniol a elaborat și adoptat Planul Sud, care a avut ca obiectiv redirecționarea spre sud a râului și crearea unui pasaj. Cetățenii s-au opus, așa că decizia finală a fost ca albia râului să fie transformată într-un parc.

Rezultatul? Grădinile Turia (Jardínes del Turia) sau Parcul Turia de azi. A fost inaugurat în 1986, iar la formarea lui au luat parte arhitecți, designeri peisagiști care au proiectat diferitele secțiuni ale albiei râului. A fost reprodus peisajul vechi al râului și s-a creat un traseu unic populat de palmieri și portocali, fântâni și pini, plante aromatice și iazuri, terenuri sportive și tufișuri de trandafiri.

Istorie și cultură traversând parcul

Grădinile Turia sunt străbătute de 18 poduri din diferite epoci și cu diferite stiluri arhitecturale.

Ies în evidență podurile istorice din San José (S.XVII), Serranos (S.XVI), Trinidad (S.XV), del Real (S.XVI) și del Mar (S.XVI). În același timp se remarcă și cele mai recente: Puente de la Exposición, 9 d’Octubre, de las Flores sau L’Assut d’Or opera lui Santiago Calatrava,  Puente de las Artes (în fața Institutului de Artă Modernă din Valencia) sau Puente del Ángel Custodio.

     

Vechiul canal unește obiective turistice esențiale ale orașului Valencia, cum ar fi: Torres de Serrano (Turnurile Serrano), IVAM (Institutul de Artă Modernă din Valencia sau Museo de Bellas Artes (Muzeul de Arte Plastice), toate situate pe vechiul mal al râului Turia.

Atracțiile Parcului Turia

Divertisment pentru copii

De la inaugurarea sa, parcul s-a dezvoltat continuu. În 2000 i-a fost adăugat Puente de la Exposición și Parcul Guliver pentru copii, în 2005 a fost finalizat La Ciudad de las Artes y Ciencias și în 2008 Bioparc, un parc zoologic de nouă generație.

Parcul Gulliver este situat sub Puente de Aragon și este dedicat copiilor. Format din tobogane și rampe, cei mici se simt ca în povestea lui Jonathan Swift. Ca și cum ar fi liliputani, ei alunecă prin degetele, părul sau picioarele lui Gulliver, un gigant de 70 de metri. Tot aici se află teren de minigolf pentru cei mici.

Pe timpul Marelui Festival al Valenciei, parcul găzduiește bâlciul cu mașini electrice, roata și alte ”utilaje” clasice ale parcurilor de distracții.

Bioparc se află în extremitatea vestică a Parcului Turia. Este un parc zoologic conceput astfel încât vizitatorul să aibă impresia că intră în habitatul natural al animalelelor.

Are o suprafață de 100.000 mp, găzduiește mai mult de 800 de animale din peste 120 de specii și este specializat pe fauna africană. Vizitarea lui presupune trecerea prin savană (pot fi văzute antilope, girafe și rinoceri, lei) și prin pădurea ecuatorială (unde pot fi văzute gorile, cimpanzei și leoparzi).

Cultură

La Ciudad de las Artes y de las Ciencias este un complex un complex arhitectural, cultural și de divertisment a cărui realizare poartă și amprenta renumitului arhitect Santiago Calatrava. Clădirile sale în forme avangardiste se întind într-o grădină imensă, fiind un spectacol atât ziua, cât și noaptea când sunt luminate. Sunt despărțite de poduri, alei largi, unele fiind înconjurate de apă cristalină.

Aici se află Oceanogràfic, loc dedicat animalelor marine, dar unde gasesti și pasari exotice în aer liber, Museo de Ciencias ”Principe Felipe” (Muzeul de Știință ”Principe Felipe”), recomandat mai ales pentru cei care merg cu copii, Hemisfericul, un imens cinematograf 3D care din exterior arată ca un ochi, Umbracle (Umbrarul) plin de palmieri, a cărui structură îți dă impresia unui film științifico-fantastic, Palau de les Arts ”Reina Sofía” (Palatul Artelor ”Regina Sofia”), Agora și El Ponte L’Assut d’Or, al cărei braț marchează punctul cel mai înalt din oraș.

Parcul Turia are o surpriză rezervată iubitorilor de muzică. La înălțimea Puente del Flores, se află Palau de la Música, ”casa” orchestrei din Valencia. Este un spațiu în care au loc spectacole de muzică și care adună la un loc muzicieni consacrați. Pe timpul verii, în curtea palatului, au loc și concerte de muzică gratuite .

Sport și recreere

Parcul Turia este locul perfect pentru a te bucura de o zi liniștită, fără să fii nevoit să părăsești orașul. Spațiile verzi ample te vor face să te pierzi într-o mare liniște. Când vei fi acolo, vei vedea că nu exagerez.

Unii vin aici doar pentru a se bucura de o carte bună sau pentru o plimbare liniștită, pentru cursuri și clase de yoga, pentru bird watching, alții pentru picnic și nu în ultimul rând, pentru sport.

Parcul are terenuri de baschet, handbal, o pistă de alergare, terenuri de skating, locuri de joacă pentru copii, teren de fotbal, câmp de rugby și piste sportive municipale. Parcul este străbătut de piste de biciclete. Prin parc se poate ajunge pe bicicletă la diverse obiective turistice sau puncte din oraș. Parcul are ieșiri special amenajate pentru biciclete.

În 2006, Valencienii au sărbătorit cea de-a XXX-a aniversare.

Concluzii în loc de final

Astăzi, Parcul Turia este una dintre cele mai mari atracții pentru turiști și rezidenți. Cei care trăiesc în capitala Valenciană ”se duc” în râu pentru a se bucura de natură, pentru a se relaxa ori pentru a-și practica sportul preferat. E posibil să râzi, dar în limbajul localnicilor se folosesc des expresiile ”mă duc să mă plimb în râu” sau „mă duc să alerg în râu”.

Vrei, nu vrei, în Valencia fiind, vei trece și tu ”prin râu” măcar într-o plimbare .

Conform unei analize făcută în primăvara lui 2019 de Holidu, companie care face comparații între diversele oferte de închiriere, și care a avut în vedere aprecierile lăsate pe Google, în topul preferințelor dintre toate parcurile din Spania se află Turia, Valencia (punctaj 4,80 din 179 opinii). Pe locul doi este urmat de Parcul Retiro, Madrid (4,70 din 58.065 opinii) și pe trei de Parcul Maria Luisa (4,70 din 3728 opinii).

Informații utile

Adresă: Parcul Turia are mai multe intrări. Dacă ești cu mașina, e suficient să cauți pe google Parcul Turia și vei fi direcționat către cea mai apropiată intrare.

– Cum ajungi:

  • Cu transportul în comun: De-a lungul parcului se află stațiile autobuzelor EMT 94, 6, 11, 16, 26, 28, 79, 95. La el se poate ajunge și cu metroul pe liniile Metro Valencia L3, L5, L7, L9. Despre transportul în comun în Valencia am scris aici.
  • Cu bicicleta.

– Program: Deschis tot timpul

Intrare: Gratuită

– Parcul are puncte S.O.S. de contactare telefonică a poliției în caz de ajutor

– Un minus al parcului: lipsa toaletele publice